Unde-i dulceata?

 Posted by on 2 februarie 2011  Experiente, Fără categorie
Feb 022011
 

Se iau doi copii de varsta onorabila, adica cinci si sapte ani, adica Bogdan si Andrei (iertare, trebuie sa va spun numele ca sa ma apar de un eventual brevet de inventator). Aceasta relatare nu se vrea a fi o reteta, pentru ca ingredientele sunt unice si nerepetabile, deci cu savoare surprinzatoare de fiecare data.

Andrei isi ofera identitatea unui ursulet ratacit in padure si grabnic alunecat intr-o prapastie. Bogdan ramane Bogdan si urmareste implicat, alaturi de subsemnata, firul povestii nascute sub ochii nostri. Ursuletul striga: ” Ajutor! Imi trebuie  o sfoara sa ies de-aici!” Cum o sfoara roz locuia in rucsacul meu din motive trecatoare, o scot si o intind firesc strigatorului de mai sus (de fapt, de mai jos, daca respect intocmai datele povestii). Bogdan face ochi mari si ma ia la-ntrebari: – De unde a aparut sfoara? – Pai n-ai auzit? Vine din povestea lui, zic.

Din cale-afara de minunat,  se lasa iar atras de povestea nascocita in direct de  fratele  Andrei, cu vadit interes pentru ce avea sa mai vina. Poate ursul mai cade intr-o prapastie, ceva… Numai ca protagonistul e bine sanatos,  atent la drum si zice, cand ajunge la acasa lui: „Mmm, acum am sa mananc o dulceata.” La aceasta replica, Bogdan se intoarce rapid inspre mine si asteapta, cu simturile intinse. -Ce-i? intreb.

 – Ei, unde-i dulceata?

 Comentariile sunt închise pentru Unde-i dulceata?