Aşteptarea, o absenţă.

 Posted by on 26 februarie 2011  Experiente
Feb 262011
 

                 E zi de copii (puneti accentul unde doriti, oricum contextul isi va spune cuvantul, adica un copil plus un copil nu fac doua copii). „Poate azi o  sa avansam cu un pas, inspre nasterea unui spectacol frumos,  coerent si tot asa „, gandeste gandul meu dinainte. Fetitele, cuminti, se cer la o poveste cu frumoase adormite. Zis si povestit. Publicul cu nume de baieti este bine lipit de geamul ferestrei : cineva care a vrut sa-mi joace o farsa a construit locul de joaca taman acolo, la o aruncatura de ochi. Balansoare mangaiate numai si numai de soare imi faceau concurenta si castigau fara sa miste un deget. Le fac baietilor o chemare, dar ei : „Nu, ca noi auzim, vrem numai sa ne uitam”. Daca tot se uita,  le strecor si cateva scaunele, la picioarele unei plante imense care, normal, tinea si ea sa se uite fix in balansoare. O fetita cu grija la soarta intalnirii, le arunca baietilor : „Fiti atenti, daca nu sunteti cuminti, floarea hap, va papa !”  Baietii se uita la mine, asteptand o infirmare urgent. Infirmarea nu vine. Nici confirmarea. Incep sa surada : „Nu-i adevaraaat”.  Se mai uita pret de cateva secunde, dupa care « injectia » isi facu efectul : incet-incet se apropie de zona fetite, nu pentru ca le era nitel frica, ci pentru ca asa voiau ei!

                 Mda, lucrurile nu s-au intamplat asa cum ma asteptam. Nici atunci, nici peste un timp. Veti spune, probabil, cu politete, ca sunt o fiinta rabdatoare. Este rabdarea un compliment ? Nu, multumesc. Raspunsul adevarat mi l-a dat un baietel. A facut el un lucru mic (iertare, nu mi-l amintesc si nici nu vreau sa-l inventez, din respect pentru copil) care m-a facut sa rad din toata inima. El m-a privit fericit. Atunci eu, ca pedagog de nume ce ma aflam, m-am trezit din metoda direct in fericire. Nu mai asteptam nimica. Si am vazut, da, ca atunci cand astepti, te cocoti intr-un viitor rigid si tragi de un copil sa te urmeze. „Esti nebun ? te-ar intreba el, viitorul nu exista”.

                 A avea rabdare inseamna sa nu fiu de acord cu momentul acum, dar sa ma port civilizat pana o sa fie cum vreau eu.  Degeaba fac  prezenta la inceput de intalnire, pentru ca nu m-am intrebat intai pe mine daca sunt aici.

                 Cu rabdarea treci si marea, se spune. Dar marea…

 Comentariile sunt închise pentru Aşteptarea, o absenţă.