Apr 052011
 

Am citit cu stupefacţie faptul că din ce în ce mai mulţi copii apelează la serviciul Telefonul Copilului, plângându-se de lipsa afecţiunii familiale, singurătate sau abuzuri din partea colegilor şi prietenilor şi arătându-se tot mai dornici să plece de acasă. Cei mai mulţi dintre copii (41%) s-au plâns din cauza singurătăţii, certurilor şi lipsei de comunicare în familie. Un alt procent însemnat (13%) erau traumatizaţi de plecarea părinţilor la muncă în străinătate. Reuşind să mă pun în pielea unui astfel de copil, mi se pare îngrozitor şi teribil de trist. Surpinzător este că o mare parte din aceşti părinţi nu conştientizează răul pe care îl fac copiilor, obligându-i să se confrunte cu singurătatea şi crezând (eronat) că sistemul de valori şi nevoile copilului care îi aşteaptă acasă sunt echivalente cu sistemul şi nevoile lor de adulţi. Părintele crede că cel mic poate tolera frustrarea aşa cum reuşeşte el, adultul, să o facă. Acesta este principalul motiv pentru care aş interzice conceperea unui bebeluş de către un cuplu care nu are habar cum trebuie „îngrijită” sănătatea mintală a copilului (da, ştiu, sunt într-adevăr necruţătoare când vine vorba de acest subiect; dar lipsa mea de indulgenţă nu mi se pare aşa o mare problemă atâta timp cât mulţi oameni au puncte sensibile: câţi dintre voi i-ar împuşca pe violatori sau pe criminali etc. Cunosc pe cineva care chiar ieri mi-a spus ca i-ar pune la zid pe toţi consilierii generali ai municipiului Bucureşti şi i-ar împuşca în cap. Ei bine, eu nu i-aş ucide pe violatori sau pe criminali, ci i-aş împuşca pe aceşti părinţi despre care vorbesc şi care cred că fac bine copilului când de fapt îi fac rău). Când îţi cumperi o plantă în ghiveci, respecţi instrucţiunile de păstrare în stare bună a florii respective, nu-i aşa? Nu o laşi să crească după cum bate vântul. Există riscul să moară dacă nu respecţi regulile. Aşa e şi cu un copil. L-ai făcut. Gândeşte-te ce nevoi mai profunde are în afara celor primare (mâncare, apă, somn)? Ce zici de nevoia de siguranţă, de dragoste, de afecţiune, de mângâiere, de susţinere, ce zici de nevoia de a-ţi vedea zâmbetul, de a-ţi auzi râsul, ce zici de nevoia de tine? Da, un copil cere mult. Dar asumă-ţi asta, dacă tot l-ai adus pe lume. Atenţie la confuzia frecventa dintre nevoia de afecţiune şi nevoia de bunuri materiale. Unii părinţi au deseori tendinţa de a crede că cele două sunt substituibile. Privarea copiilor de prezenţa, grija părinţilor, precum şi de comunicare reală cu aceştia este o formă de abuz. Continue reading »

 Comentariile sunt închise pentru Nu eşti singură! Nu eşti singură!