Iun 122011
 

„Doresc ca tu să îţi doreşti să fii mai ambiţioasă.”

„Doresc ca tu să îţi doreşti să petrecem timpul împreună în parc.”

„Doresc ca tu să îţi doreşti o casă în aceeaşi zonă a oraşului, mai aproape de părinţii mei.”

„Doresc ca tu să îţi doreşti să concepem un copil cât mai curând.”

„Doresc ca tu să îţi doreşti la bătrâneţe să ne retragem pe malul unui lac la ţară.”

„Doresc ca tu să doreşti să facem dragoste în fiecare zi.”

Ce se întâmplă dacă ea/el nu îşi doreşte ceea ce îţi doreşti tu? Hmmm…vă despărţiţi, nu? Şi pe urmă ce întreprinzi? Cauţi pe altcineva care să răspundă mai bine nevoilor şi dorinţelor tale? Ok. Şi dacă peste un an natura dorinţelor următorului partener (nu cel actual, ci viitorul) se schimbă şi nu mai corespunde în totalitate cu ale tale? Dacă din diverse motive, preferinţa ei/lui de a-şi petrece tot timpul liber doar cu tine se schimbă? Sau invers: dacă natura dorinţelor tale se schimbă şi nu mai vrei tu să îţi petreci tot timpul liber cu partenerul, spre exemplu, alegând să ai o seară pe săptămână pentru lectură? Ce faci? Te desparţi din nou şi porneşti iar în căutare? Cu următorul partener cum procedezi? Corespunde dorinţelor şi nevoilor de la momentul cu pricina, dar dacă peste încă un an natura dorinţelor voastre se schimbă iar? Şi iar, şi iar, şi iar. Cam la câţi parteneri ajungi până la sfârşitul vieţii? Şi unde e stabilitatea? Şi cum îţi educi copiii, târându-i prin zece familii diferite doar pentru că nevoile mamei sau ale tatălui se schimbă de două ori pe an? Continue reading »

 Comentariile sunt închise pentru Despre dorinţa ca celălalt să îşi dorească

cum gandesc acum

 Posted by on 12 iunie 2011  Sens si constiinta
Iun 122011
 

„Privim universul cu un fel de aparat fizico-mental. Acest aparat poate reactiona numai la anumiti stimuli. In cadrul unor anumite limite, destul de inguste, aparatul poate fi reglat. Natura faptelor pe care fiecare dintre noi le percepe drept primordiale si impuse de realitate, depinde de felul instrumentului individual si de modul cum am fost educati, sau de modul cum, in mod deliberat, am hotarat sa-l reglam. Pornind de la aceste date putem trage anumite concluzii, care pot fi, din punct de vedere logic, valabile sau nu. Orice filozofie este, din punct de vedere intelectual, legitima, daca – primo- porneste de la fapte care pentru filozoful respectiv constituie date  si daca – secundo- constructia logica edificata pe aceste date sta in picioare. O filozofie intelectuala nu este insa identica cu o filozofie legitima din punct de vedere moral. Putem sa reglam instrumental de care dispunem, in mod deliberat, printr-un act de vointa. Acest lucru inseamna ca putem dori modificari ale experientelor noastre personale, care sa ne fundamenteze filozofia si datele pe care le luam drept punct de plecare. Problema este cum sa construim niste punti intr-adevar solide si logice, care sa lege faptele date de concluziile filozofice. Aproape de nerezolvat. Nu exista argument inatacabil in favoarea niciuneia din teoriile cosmologice esentiale. Atunci ce ramane de facut? Sa ne agatam, in masura posibilului, de faptele empirice, avand mereu in minte idea ca aceste fapte sunt modificabile, de catre oricine doreste sa modifice aparatul preceptor. Asadar fiecare poate vedea, fie o iremediabila absurditate si abjectie, fie posibilitati de declansare a unor valente de bine- dupa cum vrea: este o chestiune de alegere.”

Aldous Huxley, Orb prin Gaza, (1936)

 Comentariile sunt închise pentru cum gandesc acum