Mami, eu sunt bun sau rau?

 Posted by on 13 august 2011  Responsabilitate
Aug 132011
 

Imi plac vorbele de duh ale copiilor. Imi par ca uneori contin atat de multa esenta in cuvinte simple. Alteori ne aduc atat de aproape de ceea ce suntem noi, oamenii mari, la nivel bazal inainte sa ne fi cizelat social, spunand fara menajamente ceea ce gandesc.  Acum imi amintesc de pilda, de impactul cuvintelor venite din partea adultilor, a acelor persoane semnificative din viata lor, asupra personalitatii in devenire a copilului.

Copilul isi construieste imaginea si stima de sine in/prin relatia cu parintii sai.

Inainte  de toate, copilul ii observa pe cei apropiati, o vede pe mama, il vede pe tata si ii cunoaste prin prisma acelor trasaturi vizibile si invizibile, devenind reper pentru restul existentei sale, pe pricipiul orientarii dupa criteriul familiaritatii. Suntem atrasi de ceea ce ne este familiar, cunoscut, obisnuit.

Cunoscandu-si parintii, copilul mic observa si realatia dintre ei. Pe parcursul anilor, el isi construieste modelul despre ceea ce inseamna sa fii barbat sau femeie, despre cum relationeaza un barbat si o femeie, cum isi vorbesc, cum se raporteaza unul la celalalt. Este inutil sa-i spui copilului “tu sa nu fii ca mine” sau “tu sa nu faci ca taica-tu”.

Pe masura ce isi stabileste identitatea sexuala si se identifica cu parintele de acelasi sex, micutul baietel invata de la tata cum sa se poarte cu o femeie care, ghici, seamana exact cu mama.

Relatia cu parintii sai transfigureaza imaginea si stima de sine a copilului.

Lucrurile sunt atat de simple, insa nu usor de pus in practica pentru ca vizeaza de fapt un stil de viata, un stil de comunicare, emapatie si intelegere a copilului:

Cand tu esti atent la/cu copilul tau, il asculti, ii arati respectul si aprecierea, ii oferi afectiune si cauti sa-i satisfaci nevoile, ii vorbesti politicos, exista posibilitatea reliefarii a 3 avantaje ce merita a fi luate in calcul, vorbind despre cresterea si educarea copilului.

In primul rand, prin puterea exemplului, ii oferim micutului un model de relationare umana, intelege ca asa se poarta om cu om, preluand modelul tau de comportament. Desigur, nu de la inceput, nu dintr-o data, devenirea sa este un proces. Multe batalii se vor fi dus pana atunci…

In al doilea rand, adult fiind, va cauta inconstient acelasi model de relatie, acelasi tip de oameni, angajandu-se in parteneriate care sa-l satisfaca emotional in aceeasi masura in care l-a satisfacut si relatia cu mama sau tata. Nu este de mirare ca o fetita abuzata in copilarie, gaseste “ca din intamplare” un partener de viata care sa-i ofere acelasi model de relatie cu care a fost invatata.

Si un al treilea avantaj asupra caruia am vrut sa ma opresc, cu efecte imediate insa, este dat modelul de relatie parinte-copil pe care il exteriorizam in prezenta altor persoane. Acest model va fi preluat aproape instant de catre ceilalti adulti in relatia lor cu copilul tau. Cand tu te porti intr-un anume fel cu micutul tau (ii zambesti, il asculti cu atentie cand are ceva de spus, il intrebi si ii raspunzi cu rabdare – sper eu), oamenii din jurul tau vad, te observa ce faci, cum procedezi si vor prelua acest model. Bunicii, educatorii, prietenii, rudele (mai ales acele persoane care nu sunt obisnuiti cu copiii), vad la tine, inteleg si invata cum sa se poarte cu copilul tau, cum sa-i vorbeasca. Parintii transmit celorlalti mai departe prin atitudinea lor, cat de pretios este copilul lor, stabilindu-i astfel locusorul pe scena sociala care abia se reliefeaza.

Asa cum iti tratezi propriul copil, asa il vor trata si ceilalti.

…Pedepse in public?

Copiii devin ceea ce le aratam sau le spunem ca sunt. Daca ii spui “esti un copil rau”, “esti un prost” sau altfel “esti un copil minunat”, ce atitudine te astepti sa aiba? Si ce imagine de sine sa-si construiasca? Dar spunandu-i in repetate randuri aceste lucruri? Va actiona intocmai pentru a-ti confirma parerea ta despre el!

 Mi-a spus mamaia ca sunt rau. Eu sunt bun sau rau?