Aug 242011
 

(nu neapărat după nemuritorul trandafir, pe care, la un moment dat, l-am cumpărat, şi pe care, aşa uscat cum era, dintr-o mare greşeală interpretativă, l-am aruncat imediat, ci, eventual, după un foarte bun samaritean cu tendinţe de recidivă)

Eu zic să căscaţi ochii şi să nu vă mai împiedicaţi pe stradă, lăţindu-vă pe jos cât de mult sunteţi în stare. Nici atac de cord mă gândesc să nu faceţi, mai bine lăsaţi distracţia pentru acasă, s-o găsi cumva pe-acolo o broască un pic mai miloasă. În public s-ar putea s-o încurcaţi, oamenii sunt din ce în ce mai grăbiţi, bordurile sunt înalte şi nici salvarea n-are şoferi potriviţi. (Poate doar pe centură unele reprezentante prăbuşite, obosite de mult prea mult folosit, să fie băgate în seamă de cei care înţeleg partea cu resuscitarea şi ridicarea într-un fel anumit.)

Una peste alta, n-o să vă vină să credeţi cât de mult insistă oamenii să confirme, după ani şi ani, studiile bune de psihologie. (Ieşiţi chiar acum pe stradă, mai ales că e cald, şi-o s-aveţi dovada vie.)

(Înainte de toate, îl rog să ridice mâna pe cel care nu se consideră, în integralitatea fiinţei sale milostive şi esenţialmente morale, cel mai bun samaritean. Foarte bine, nici eu, iată de ce acest site găzduieşte, de la autori şi pân’ la cititori, numai oameni-model.)

Într-o zi, câţiva teologo-studenţi princentonieni au dat nas în nas cu fantomele morale ale unor buni samariteni. Explicându-li-se că în clădirea alăturată cercetătorii de vază sunt interesaţi să vadă cât de bine se vor descurca cu vorbitul în public (să producă, cum ar veni, magie, câtă vreme acest lucru urma să se petreacă în faţa unor boboci la teologie), mai măriceii divinităţii s-au pus repejor pe aranjat ideile pe care trebuiau să le folosească, atenţie, căci ele difereau: unii dintre ei urmau să le prezinte bobocilor parte din experienţa academică pentru alte ocupaţii decât aceea de preot (în termeni de valoare educaţională însuşită la diferitele seminarii), alţii aveau ca sarcină interpretarea (ce-i drept, succintă) a parabolei bunului samaritean, alegorie, nu-i aşa, ultra-profesională. Manipularea studenţilor la teologie (eu nu ştiu, zău, cum pe cercetători nu-i bate Dumnezeu) s-a făcut atât prin variabila „timp” (unora li s-a spus că mai au, altora că sunt exact în timp iar nefericiţilor din urmă, că au şi întârziat deja), cât şi printr-una umană, cu faţă suferindă, sprijinită de zid. Când trimisul la studii al lui Dumnezeu ajungea să se plaseze pe traiectul dintre cele două clădiri, se întâlnea, na belea, cu omul cel palid şi plăpând care tuşea şi gemea şi aproape cădea.

Pune studentul la teologie în practică ceea ce-i spune Biblia, aceasta-i întrebarea? Simţul moral individual în întâlnirea cu timpul universal are vreun cât de mic impact real?

… Nu ştiu, zău, dacă le fusese un profesor prea bun trimisul academic al lui Dumnezeu. (Am eu disponibil un proiect de lecţie despre dezvoltarea morală, făcut ca la carte, la secundă şi minut, ridicat, ce-i drept, la scară Kohlbergiană, dacă cererea studenţească e bună, îl vând imediat.) Se pare că singurul determinant care a influenţat oferirea de ajutor a fost timpul: în general, cei care care credeau că îl aveau s-au oprit, ceilalţi nu, ba chiar au adăugat sprintului un plus de valoare. Ce credeţi c-au făcut viitorii masteranzi ai lui Dumnezeu,  cei  care  aveau  de  prezentat  tocmai  pilda  bunului samaritean?   Exact.   (… Punem pariu că i-au primit şi la doctorat, slavă ţie, Prea Mare Decan?)

Ce ziceţi de solida noastră fragilitate morală, fugărită de găina personală, în propria ogradă? Aşa e, vorbim mai târziu, nu fac niciun pic de sacrificiu, acuma tocmai ce începe serialul (mult mai palpitant când esti la serviciu). În rest, dacă vi se face cumva rău, vă stă ceasul sau, şi mai rău, vă sună, mai aveţi răbdare un pic.

(Era sa uit. Experimentul, de altfel foarte cunoscut, este „From Jerusalem to Jericho: A study of situational and dispositional variables in helping behavior”, John Darley si Daniel Batson, 1973, Journal of Personality & Social Psychology, 142, 677 – 689.)

 Comentariile sunt închise pentru De la Ierusalim la Ierihon (sau pe dos, nu contează prea mult dacă-i cu vreun avion sau pe jos)  Etichetate cu:,