Oct 282011
 

Cred ca esti o persoana norocoasa daca porti o pereche de ochelari cu lentile roz. Te ajuta sa vezi viata in nuante roz. Totusi, cand indraznesti sa dai jos acesti ochelari viata reala capata nuante diverse din tot spectrul luminii vizibile, ba chiar si din cel invizibil. Pentru asta ai nevoie de curaj. Cand descoperi ca ochelarii (iluziile) de pe nas sunt “mincinosi” te confrunti in mod inevitabil cu anxietatea de moarte, de neputinta, de micime, de boala, de batranete. Cand renuntam la ochelari devenim realisti, adica vulnerabili. Devenim constienti de fragilitatea noastra in fata realitatii. Nu e recomandabil sa renuntam complet la lentilele roz si nici macar sa ne dam jos ochelarii. Dar, uneori, mai putem arunca o privire realista pe deasupra lor. A fi in contact cu realitatea implica o pozitie realista la care nu ajungem decat daca ne folosim ratiunea pentru a evita pe cat posibil biasarile perceptive si cognitive.

Ochelarii roz sunt iluziile pozitive necesare ca mecanisme adaptative intr-o lume incerta si imprevizibila. Realismul si absenta ochelarilor roz reprezinta pozitia depresiva cu un mare risc de suicid. Nonrealismul e asociat ochelarilor cu lentile de un roz intens (spre rosu) care sunt purtati de indivizii cu un ego expandat  (la extrema, cei diagnosticati cu sindrom maniacal).

Poate ca esti o persoana care se trezeste dimineata si isi spune ceva asemanator cu urmatoarea afirmatie:

“Ma simt binisor si cred ca azi va fi o zi buna pentru mine”.

Sau, plusand eu, poate gandesti in felul urmator:

“Sunt fericit si aceasta zi va fi una minunata”.

Si continui cu:

“Cred ca pot face aproape orice daca chiar vreau” sau “lucrurile au mers destul de bine pentru mine in ultima vreme”.

Exagerez?

Sunt afirmatii pozitive ca urmare a unor iluzii pozitive. Oamenii sanatosi si fericiti sau cel putin cei care se simt bine au iluzii pozitive despre ei insisi, despre lume si viitorul care bate la usa si care nu este negru ca in anecdota: Ce este mare si negru si bate la usa? Viitorul.

Iluziile pozitive sunt o pereche de ochelari cu lentile roz prin care:

  • In raport cu propriul sine, te percepi ca fiind importanta, frumoasa, competenta si cu alte atribute pozitive
  • In raport cu lumea, te simti in control, ai libertatea si puterea de a schimba sau actiona asupra mediului pentru a-ti implini dorintele
  • In raport cu viitorul tau, dispui de o perspectiva nerealist de optimista – crezi ca totul va fi bine pe care o traiesti in registrul emotional ca bucurie si incredere.

Se pare ca oamenii fericiti:

  • au opinii foarte bune despre ei insisi sau dupa cum se spune se simt bine in pielea lor
  • fac adesea atribuiri cauzale in exterior, adica isi explica situatiile de nereusita prin interventia unor factori circumstantiali si nu ca urmare a unor calitati personale negative in timp ce succesurile (pardon, succesele!) se datoreaza calitatilor pozitive de care dispun
  • fac dovada iluziei de control sau traiesc sentimentul ca pot controla mediul si isi exercita controlul in masura limitelor realitatii.

Ochelarii cu lentile roz fac lumea mai frumoasa si viata mai usor de trait si prin urmare pot creste fericirea si starea de bine. Oamenii sanatosi detin macar o pereche de astfel de ochelari.

Lentilele ochelarilor sunt colorate in roz de urmatoarele trei iluzii:

  • Amplificarea pozitiva a sinelui
  • Controlul asupra mediului
  • Optimismul nerealist in raport cu viitorul.

Nuantele de roz variaza pe un continuum, iar la capete descoperim fie absenta rozului, adica depresia, fie rozul intens apropiat de rosu, adica mania.

Vrei si tu o pereche de acest tip de ochelari? Daca deja dispui de una, poate vrei lentile cu nuante ceva mai intense? Daca esti posesorul unor astfel de ochelari considera-te un norocos la loteria corticala. Se pare ca exista o determinare genetica in privinta lentilelor roz. Astfel ca unii dintre noi sunt mai norocosi si beneficiaza de lentile cu nuante roz mai intense, iar altii mai putin norocosi au primit lentile cu nuante de roz mai palide. Exista si cei ghinionisti la loteria corticala a lentilelor care se chinuie cu depresia severa sau cu sindromul maniaco-depresiv. Spre deosebire de acestia care au nevoie de asistenta medicala constanta pentru a fi protejati de riscul unei sinucideri (exista acest risc cand iluziile pozitive lipsesc), noi cei cu lentile roz in diferite nuante putem fi recunoscatori. Dar cui?

De ce sunt iluzii? Pentru ca ochelarii nostrii deformeaza realitatea, o picteaza cu nuante roz, chiar daca mai scapa cate o linie cenusie. In mod real, realitatea e imprevizibila si indiferenta la rugile, dorintele si actiunile tale, iar viitorul este nescris. Realitatea nu tine partea nimanui, nu favorizeaza pe nimeni ca urmare a unui plan, deoarece nu exista planuri si teluri (asta daca nu iti inchipui prezenta unei entitati divine care dirijeaza universul). Realitatea curge spontan. Dar asta nu inseamna, ca suntem neajutorati. Avem control pe actiunile noastre, dar nu si pe rezultate care pot fi cele dorite sau asteptate doar in termeni probabilistici.

In aceasta realitate “indiferenta”, tu poti fi un artist care picteaza lumea si propriul personaj (propriul sine) in nuante roz sau un povestitor care-si povesteste propria poveste cu mult umor. Dar nu uita ca din cand in cand sa arunci cate o privire realitatii peste ochelarii tai cu lentile roz.

Oct 202011
 

Cand incetezi sa mai crezi intr-o iluzie, oare ea dispare? Si, daca presupunem ca asa se intampla, oare ce ramane? Daca totusi, iluzia nu dispare, continue sa exista, desi ai incetat sa crezi in ea, sa fie asta realitatea sau o alta iluzie? Ce face diferenta dintre o iluzie si un fapt real?

Iluzia e o aparenta amagitoare ca urmare a perceperii deformate a realitatii. Un om poate crede aceasta aparenta (iluzia) ca fiind realitatea, nefiind constient de vraja aparentei in care e captiv. Iar mecanismele noastre perceptive si cognitive functioneaza biasat ab initio. Altfel spus, sunt generatoare de iluzii – aparente inselatoare, adica tu chiar crezi si poti sa te juri ca ceva anume e realitatea. Spre deosebire de iluzii, bazaconiile sunt aiureli de necrezut, uimitoare care pot starni amuzamentul. Cateodata o iluzie, cand devenim constienti de calitatea sa amagitoare, se poate transforma intr-o bazaconie.

Cei mai multi dintre noi putem crede cu usurinta aproape in orice si avem o justificare legitima pentru asta. Asa suntem “echipati”. Putem crede ca in cer este casa unui zeu, ca in paduri locuiesc elfi, ca pe culmile muntilor putem gasi spirite elevate ori ca extraterestrii sunt printre noi deghizati in oameni sau ca in Soare se afla o poarta catre alte universuri paralele. Mai exista si Mos Craciun care coboara pe horn si calatoreste cu sania trasa de reni oferind cadouri copiilor cuminti, uitand adesea de cei flamanzi din alte parti ale lumii.

Mai credem in forte si energii astrale, fenomene paranormale si terapii ori medicamente miraculoase. Nu incetam sa credem in miscarea astrelor care ne influenteaza vietile si destinele, in suflete nemuritoare care aspira la evolutie, calatorind prin universuri si luand diverse infatisari (plante, animale, oameni si alte fiinte inteligente). Inca nu ti-ai amintit in transa samanica de perioada cand lup erai si paduri cutreierai?

Intamplari extraordinare ne lasa intr-o stare de mutenie totala, cu gura cascata si ochii mari si fara cuvinte. Fascinatia unui copil pentru norisorul de pe cer in forma de iepure apare la un adult ca fascinatie pentru intamplari miraculoase. Norisorul in forma de iepure este o iluzie in care copilul poate crede ca fiind realitatea. Adultul ii povesteste ca iepurii se pot plimba adesea pe cer, deoarece au niste aripi invizibile. Ce parere ai de o astfel de explicatie, tu ca parinte pentru copilul tau care curios fiind te intreaba cum de poate un iepure sa ajunga pe cer? Puerila? O bazaconie? Nu e cu nimic mai diferita de bazaconiile in care cred unii adulti. Esti cumva din tabara celor care sunt convinsi ca cei mici au nevoie de povesti de “adormit copii”? Sunt chiar povesti de “adormit” simtul ratiunii ce abia se dezvolta, dar care dupa mintea mea, va fi pervertit de fantezii, mituri si povesti. Fascinatia unui copil in fata realitatii la fel de miraculoasa imi pare mai potrivita. Povestile care reflecta concretetea realitatii fizice demonstrabile empiric pot fi fascinante pentru orice copil si uneori chiar si pentru adulti. Insa, poate preferi un viitor adult fara spirit critic (nu ma refer la carcoteala potrivita doar ca regie pentru divertisment!) si fara discernamant in fata unei realitati aspre si indiferente la rugile tale? Absenta gandirii critice si atitudinea credula ori suspicioasa (in polaritate) intr-o lume a informatiilor diverse poate fi un risc pentru integritatea ta psihologica.

Traim intr-o lume a ofertei libere, ici-colo reglementata. Totusi, oricine poate oferi orice, pentru ca exista naivi care cumpara orice. Naivitatea este ieftina, iar cand e luata en-gross, poate duce la profituri “miraculoase” pentru cei care stiu sa o speculeze.

Ne straduim sa ne descurcam intr-o lume a iluziilor, de la cele sociale si comerciale ori profesionale pana la cele psihologice si spirituale. Majoritatea sunt de vanzare la superoferta. Daca eu afirm ca pe umarul meu drept sade o maimutica pe care o hranesc cu alune, iar tu nu o vezi, ba mai mult vezi bine ca eu halesc alunele, nu ti-as parea un nebun de care ti-ar fi mila sau nu te-ar umfla rasul? Dar stii ceva, mie nu-mi pasa, caci maimutica e reala, imi tine companie si sunt convins ca mananca din palma mea alune. Neg realitatea si ignor orice dovada care contravine convingerii mele care e cu atat mai solida cu cat are mai multa istorie in spate (maimutica se afla pe umarul meu, locul ei preferat, inca din copilarie).  Vrei s-o cumperi? Imi pare rau, nu-i de vanzare. Insa, daca tii mortis iti poti inventa una. Eu te pot consilia in acest sens, fiind un expert in iluzii psihologice si spirituale indeosebi si cateodata sociale. (o fraza ca efect al unei iluzii pozitive!)

Iluziile sunt pretutindeni si chiar realitatea perceputa e o iluzie colectiva, fiind regizata de creierele noastre. Asaltati fiind de iluzii, nestiind unde e granita intre iluzii si realitate, cred ca cea mai potrivita atitudine este scepticismul dublat de curiozitate si deschidere.

Putem pune intrebari, adulti fiind si nu copii, pentru ca nu avem de ce sa ne temem. Nu exista nicio autoritate care sa ne sanctioneze ca in copilarie si adolescenta. Putem fi curiosi si putem cere dovezi si argumente intemeiate. Ne putem pune la indoiala propriile convingeri si ne putem extinde simtul perspectivei. Sunt actiuni care cer efort intelectual si care mananca energie si, mai mult, pot parea uneori amenintatoare prin rezultatele la care ajungem, pentru ca ceea ce descoperim ar putea “demonta” cadrul nostru de referinta de care suntem atasati si in care am investit afectiv. (de ex. e dureros cand decoperi fantasma unei iubiri cu partenerul tau sau cand tu, un om cu credinta, o patesti intr-un accident si, fara a-ti justifica credinta religioasa, te intrebi unde era protectia divina )

Toate iluziile sunt rele? Nu orice iluzie e rea sau negativa. Iluziile pot fi rele prin consecintele pe care le genereaza. O iluzie poate fi rea daca spre exemplu genereaza ignoranta, daca blocheaza curiozitatea, daca “adoarme” simtul ratiunii si daca duce in final la suferinta fie personala, fie colectiva. Exista si iluzii pozitive care contribuie la sanatate si sentimentul de well-being despre care voi povesti in urmatorul articol.

 Comentariile sunt închise pentru lup fiind, paduri cutreieram (despre iluzii)
Oct 182011
 

Cât de subiective sunt experienţele şi gândurile noastre? Cât de mult pot fi influenţate? Şi mai ales prin ce modalităţi? Le putem schimba?

Robert Galbraith Heath, fondatorul Departamentului de Psihiatrie şi Neurologie din cadrul Universităţii Tulane din New Orleans, a încercat să demonstreze cum oamenii pot fi influenţaţi în schimbarea / lărgirea preferinţelor sexuale prin asocierea (“forţată”, am putea spune) anumitor stimuli cu unele stări extatice (obţinute artificial). De fapt Heath este renumit pentru studiile sale privind bazele neurofiziologice ale plăcerii (nu neapărat de natură sexuală). În rândurile de mai jos mă voi limita la descrierea unei cercetări desfasurate în anii ‘70 (şi publicate în “Journal of Behavioral Therapy and Experimental Psychiatry” – lucrarea s.n. “Septal stimulation for the initiation of heterosexual behavior in a homosexual male”). Continue reading »

Oct 102011
 

Consilierea şi psihoterapia sunt aplicatii ale disciplinei psihologie. Calificarea necesara pentru practica în aceasta zona ocupationala are o durata (la noi în tara) de minim 2 ani (variaza in functie de scoala) şi presupune o licenta în stiinte socio-umane, medicina şi teologie (curios!). Dupa acesti 2 ani urmeaza un an, doi şi chiar trei în functie de scoala de formare de practica cu supervizare. Exista mai multe nivele de atestare profesionala reglementate de Colegiul Psihologilor care iau în considerare formarea profesionala şi experienta practica.

Parcurgerea numarului de ore minim (pe o perioada de minim 3 ani) se face in orice scoala formativa acreditata de Colegiul Psihologilor şi este alcatuita din 3 stagii obligatorii: analiza şi dezvoltare personala, didactica şi supervizarea. Primele doua stagii se incheie cu o dizertatie şi iti este eliberat un certificat care iti ofera dreptul de continuare a formarii profesionale cu stagiul 3 de supervizare şi de atestare profesionala de la Colegiul Psihologilor. Acest certificat iti ofera drept de practica, insa cu supervizarea unui formator din scoala în care te-ai pregatit. Unele programe de master (doi ani) din cadrul unor universitati ofera aceasta calificare functionand simultan ca scoli formative.

Asadar, calificarea (ca ucenic) pentru ocupatia de consilier/psihoterapeut dureaza minim 2 ani dupa licenta. Iar 3 şi cu 2 fac 5 ani.

Un an de formare variaza ca plata în functie de scoala intre 700 – 1000 euro. În situtia în care vei participa la sedinte individuale de terapie timp de sa zicem 10 luni (cu o frecventa de o data la saptamana) mai adaugi la aceasta suma intre 3200 – 4000 RON (aproximam la 800 euro) şi poate chiar mult. În total avem pe 2 ani suma de 1400 + 800 = 2200 euro.

La o astfel de investitie financiara, dand deoparte timpul şi energia cheltuite cat şi alte costuri de manuale şi carti, cred eu ca e necesara o evaluare riguroasa inainte de a lua o decizie. Daca iti doresti sa te pregatesti pe aceasta meserie iti sugerez ca inainte de a face investitia sa faci un experiment pilot si sa afli „cu pielea ta” cum este. Şi nu doar atat. Cateva conversatii constructive cu meseriasi (de preferat cel putin 2 sau 3) sunt necesare ca sa afli poate masura în care te potrivesti cu aceasta ocupatie.

Sunt de parere ca trei calitati esentiale sunt de preferat pentru un viitor consilier:

caldura emotionala,

intelegere empatica

şi o doza de altruism (macar saptamanal).

Aceste calitati luate impreuna imi par a fi un fel de esenta necesara pentru aceasta ocupatie de care cineva poate dispune intr-o cantitate mai mare ori mai mica sau chiar deloc. Sunt de parere ca în privinta calitatii de caldura emotionala nu prea e nimic de facut. Este sau nu este. Caldura emotionala inseamna sa radiezi emotii cum altfel decat calde sau pozitive cum ar fi: simpatie, bucurie, bunatate, grija, seninatate, calm, siguranta (apropo, ce este o emotie?). De unde stii ca esti o persoana care emana caldura? Ceilalti iti spun asta. Sa stii ca imi esti tare simpatica pentru ca citesti acest articol!

De ce nu comentez nimic despre E.Q si I.Q? Pentru ca nu incap in esenta mea. Scoruri medii si poate usor peste medie sunt necesare totusi.

Caldura de mai sus de una singura nu e suficienta. Caloriferul tau care te va costa serios în iarna care vine, desi iti va oferi caldura, totusi nu va face nimic în privinta intelegerii unei situatii de viata prin care treci. De aceea e necesara intelegerea empatica. Numesc intelegere empatica cand exista o anume sensibilitate şi receptivitate la gandurile, nevoile, emotiile şi sentimentele celuilalt insotite şi de un impuls de a-l lua în grija si de a-i raspunde pozitiv. Cred ca este calitatea din esenta noastra care te indeamna la actiune: a asculta şi a intelege, dar şi a cauta sa accepti experienta celuilalt, sa-l sprijini şi sa-l incurajezi. În aceasta privinta, cred ca se mai poate face ceva. Imi pare o calitate care poate fi dezvoltata intr-o anumita masura variabila de la un om la altul.

Definitia altruismului poate suna în felul urmator: daca nu-ti vine sa actionezi în favoarea altuia fără o agenda ascunsa care contine interese personale nu dispui de altruism şi te poti numi egocentric. Suntem egocentrici şi nu ne putem amagi ca nu am fi asa decat daca am contesta mostenirea a milioane de ani de evolutie, imbratisand din tot sufletul (inchipuit!) faptul neplauzibil ca am fost creati de un zeu acum 5000 de ani (din unele surse). Şi, totusi, avem o inclinatie catre altruism, intrucat suntem fiinte care am supravietuit în grupuri mari. Iar aceasta inclinatie (de a oferi ajutor dezinteresat), care se manifesta cel mai adesea fata de cei cu care impartim aceleasi gene, are o masura variabila la fiecare adult (vezi bine, la adulti, nu la copii) adica unii ofera ajutor rar şi doar celor foarte apropiati, altii mai des, iar unii ofera un ajutor chiar şi celor mai putin cunoscuti cu care n-au legaturi de rudenie ori afective.

Pentru o evaluare rapida cu un instrument psihometric te poti folosi de testul de personalitate NEO-PI-R. Un scor peste medie la superfactorul Agreabilitate e de preferat pentru cei dornici sa profeseze consilierea. Fatetele Cheerfulness si Friendliness din superfactorul Extravertion sunt de asemenea importante (de preferat sa ai scoruri care se incadreaza cel putin in medie). Luate impreuna dau ceea ce eu numesc esenta de vanilie pentru un viitor specialist in consiliere si psihoterapie.

În concluzie ai aceasta esenta la sticluta ca sa te ocupi cu succes de aceasta meserie? Nu, nu intelege gresit ca e suficienta esenta pentru succesul în aceasta ocupatie. Nu esenta de vanilie face prajitura. Insa fara ea n-are niciun gust.

 Comentariile sunt închise pentru esenta de vanilie pentru prajituri terapeutice