Noi 102011
 

Să presupunem următoarele trei cazuri:

 

1. Carmen – 30 de ani, căsătorită de 3 ani; foarte sensibilă, nevrotism accentuat, anxioasă, dependentă, cu o imensă foame de intimitate, cu mare dragoste faţă de biserică şi normele religioase. Nu îşi concepe viaţa fără prezenţa unui bărbat alături de ea. Posesivă. Geloasă. Tandră şi pasională. Visul vieţii ei: o familie.

 

2. Camelia – 25 de ani, căsătorită cu primul bărbat din viaţa ei pe care l-a cunoscut pe când avea 18 ani. Puternică. Concentrată asupra formării unei cariere înfloritoare. Înconjurată de prieteni. Mândră şi egoistă. Îşi iubeşte soţul, însă desfăşoară o multitudine de activităţi în lipsa acestuia şi îşi adoră independenţa.

 

3. Ana – 27 de ani, căsătorită de 5 ani. Familistă convinsă. Însărcinată în cinci luni. Aşteaptă cu sufletul la gură naşterea copilului, fiind convinsă că mariajul va înflori odată cu apariţia băieţelului lor.

 

Toate trei află că soţii acestora au relaţii extraconjugale. Primele două decid să divorţeze (cum altfel?). A treia – nu. Ce se întâmplă? Continue reading »