Dec 262011
 

Îmi place să cred că nu sunt singura ciudată din lume. Mi-aş dori sa cunosc (sau măcar să aflu că există) persoane la fel de neobişnuite în ceea ce priveşte aspectele pe care le voi descrie mai jos (sau poate în altele şi mai şi!)

Am revenit la obiceiurile din tinereţe de a-mi spăla rufele în public pe vreun site binevoitor. Este exact ce simt nevoia să fac în clipa de faţă, aşa că dacă tot am user şi parolă de la acest site, de ce nu?

Nu aş face asta dacă nu mi-aş pune oarece întrebări cu privire la normalitatea mea. Mă iubesc de ceva vreme, sunt mândră de ceea ce am devenit, dar sunt momente când, în urma interacţiunii cu oamenii, mi se nasc întrebări cu privire la apartenenţa mea la această lume. Cred că în această clipă plătesc preţul acceptării propriei individualităţi. Ok. M-am acceptat, am început să mă iubesc, îmi recunosc (şi îmi îndrăgesc) defectele, imperfecţiunile, lipsurile, păcatele, viciile şi slăbiciunile…dar…trebuie să recunosc că toată această acceptare implică un preţ, şi anume: izolarea / singurătatea. Solitudinea nu e tocmai greu de acceptat pentru mine (o introvertă consacrată), ba chiar îmi este dragă, însă cu toate astea sentimentul de „a nu aparţine” nu e tocmai uşor de dus întotdeauna.

În articolul de mai jos pot exista erori de scriere, întrucât a fost scris din implus şi într-o mare mare fugă. În plus, nu a fost recitit. Aşa că…să îmi fie cu iertare. : -)

Să îţi dau câteva exemple: Continue reading »