Intrarea in valuri

 Posted by on 25 septembrie 2012  Autocunoastere
Sep 252012
 

Dupa multa uitare in fixul inalt al cerului, intins paralel cu pamantul de nisip, dupa ceva  mirare de albastru, te duci inspre mare. Sa intri in val. Valul e rece. Te uiti la el cum vine, se lipeste de pielea ta imprietenita cu soarele si ti-e frig. Hai sa incercam si altfel, iti zici. Si inchizi ochii. Si nu mai stii momentul exact cand valul se apropie. Inchizi ochii si asculti. Simti. Valul s-a atins de tine. Esti minunat ca nimic din senzatia dinainte nu s-a repetat. Crisparea si frigul au disparut. Cum asa? Joaca asta e nemaipomenita. Iar te prinde valul si te duce dincolo de frig. Nu stii sa explici starea. Continui sa te intrebi cum poate sa fie asa de diferita.

Cum am putut rata asa o frumusete doar traind in avans o infrigurare?

Incet deschid ochii si ma invat sa ma las surprinsa.

 Comentariile sunt închise pentru Intrarea in valuri