Losing

 Posted by on 2 decembrie 2012  Autocunoastere, Poezie
Dec 022012
 
Am facut o compilatie din cateva poezii (usor adaptate de mine) gasite pe Internet. Nu am retinut cui apartin. In orice caz, sunt amestecate versuri dintr-una cu cealalta si cu cateva fraze in plus.
Sunt despre frica de a pierde. Ce anume? Depinde de fiecare…ce are de pierdut.
 Comentariile sunt închise pentru Losing

Music, my first love

 Posted by on 2 decembrie 2012  Autocunoastere, Experiente
Dec 022012
 

(O sincronicitate sau poate doar o intalnire intamplatoare dintr-o realitate plina de probabilitate)

Azi iti voi spune ceva, ceva ce ti-am spus si altadata…

Pe la 21 de ani m-am indragostit de o melodie! Sunt foarte sensibila la muzica si traiesc emotii estetice intense in compania acordurilor muzicale…. Am ascultat-o de cateva ori la radio si, de fiecare data, inima mea dansa pe aripile acestui cantec, de mare succes la vremea aceea. O auzeam parca pretutindeni! Nu stiam cine o canta, dar eram de fiecare data fericita sa o ascult!

Intr-una din zile, melodia preferata era difuzata la televizor, deci am reperat imediat interpretii. Era compusa si cantata de 2 tineri din Bucuresti, studenti la Conservator, simpatici, de altfel – insa vazandu-i, mi-a placut de unul dintre ei in mod deosebit, printr-o caractreristica fizica aparte. Acum stiam cum ii cheama, asa incat mi-am cumparat o caseta. O ascultam la un walk-man de mai multe ori pe zi, oriunde mergeam, in drum spre serviciu, prin mijloace de transport in comun, peste tot…

Dupa cateva zile, in troliebuzul cu care circulam, in dreptul usii mele, vad ca se urca un tanar ce-mi parea cunoscut, dupa un detaliu fizic aparte. Era chiar cantaretul meu preferat, a carui melodie o ascultam chiar in clipa accea, la casti. Nu mi-a venit sa cred! Il vazusem la TV in urma cu cateva zile, pentru prima oara in viata mea. Ce sincronicitate!

Am avut o scurta conversatie, aratandu-i ce melodie ascultam chiar in acel moment. A zambit, amuzat si el, asa ca m-a invitat peste 2 zile la un concert ce urma sa aiba intr-un cadru restrans. Mi-a transmis doar locul si ora, iar eu i-am confirmat ca voi fi acolo cu o prietena.

Pana la urma am ajuns cu doua bune prietene. Eram asteptate si ne-au invitat fara sa platim bilete, pe primul rand, in locuri rezervate pentru VIP. Dupa reprezentatia lor, cand au coborat de pe scena, i-am vazut inconjurati de foarte multe persoane care ii admirau si ii felicitau. In seara aceea am schimbat doua vorbe banale cu cantaretul meu; doar imi arunca cate o privire si un zambet din cand in cand. Nu am ramas prea mult, pentru ca una din prietene se simtea rau si a vrut sa plecam. L-am felicitat si ne-am luat la revedere fara a face schimb de numere de telefon. Am parasit locatia destul de repede, lasandu-l inconjurat de o multime de fete. Chiar nu vroiam sa ma indragostesc de un asemenea personaj fermecator!

Am continuat sa ascult cu placere muzica lui, dar mi-am vazut linistita de viata mea. Uneori mai citeam cate un articol despre el, deci aveam un minim de date in ceea ce il priveste. Interesant mi s-a parut ca, la scurt timp, cele doua prietene ale mele care m-au insotit la concert, s-au intalnit intamplator pe strada, pe rand, cu acest artist; isi amintea de noi.

Dupa cateva luni, una din aceste fete m-a invitat foarte incantata la un „concert caravana”, cu miscare in aer liber, unde va veni sa cante si formatia aceasta. Cu chiu cu vai m-am dus, doar ca sa nu o las sa se duca singura. In timpul concertului, in multimea de oameni, ma abordeaza un reporter de radio pentru un mic interviu in direct pe post. Am acceptat si m-a invitat in autocarul lor pentru interviu. M-a intrebat printre altele care-mi sunt preferintele muzicale in materie de formatii autohtone, asa incat am fost cat se poate de explicita si la obiect. Cand ma uit mai bine, cantaretul preferat era chiar pe scaunul din fata mea. Spre iesire, l-am salutat si se pare ca a fost la fel de surprins ca si mine, de prezenta mea in autocarul artistilor.

Din nou, dupa cateva luni, aceeasi prietena imi propune sa sarbatorim Revelionul 2000 la un concert in aer liber, unde, desigur, urma sa cante si formatia cu pricina. Din principiu nu imi place inghesuiala, multimea… si eu sa fiu in multime, asa incat am refuzat-o.

A doua zi, mi-a povestit cat de minunata a fost seara aceea! Dupa ce au cantat baietii, i-a cautat in culise sa-i ceara cantaretului un autograf pentru mine. A primit autograful si a primit totodata si invitatia de a continua Revelionul impreuna cu ei acasa, intr-un cadru foarte restrans. Prietena mea (cu cativa ani buni mai mare decat mine) a filmat cate ceva din seara aceea petrecuta cu cei doi artisti, cu prietenele lor si cu mama unuia dintre ei. Imi povestea regretand parca mai mult decat mine ca nu am fost acolo.

Dupa vreo 6 luni, l-am intalnit din nou pe strada intamplator pe cantaretul meu preferat. Nu mi s-au mai intamplat niciodata atatea coincidente cu o alta persoana. Am vorbit putin, m-a invitat la un concert peste 2 zile, insa nu puteam ajunge. Atunci mi-a dat numarul lui de telefon pentru a-l suna daca vreau sa vin la un alt concert, cu alta ocazie. Nu-mi amintesc daca l-am sunat vreodata.

Au trecut 13 ani de atunci, timp in care viata si-a urmat mai departe cursul pe cai ce nu au o legatura evidenta cu aceste intamplari, insa eu am pastrat in minte, cu drag, mesajul cantecului atat de special pentru mine si pe care aveam nevoie din cand in cand sa il aud: „Esti atat de frumoasa cand razi, …si cand plangi / Doamne, ce frumoasa esti, cand imi zambesti…”

Morala: Exista, desigur, un sens al acestei frumoase povesti… Sensul este acela pe care noi il oferim propriei noastre experiente!

 Comentariile sunt închise pentru Music, my first love