con forma

 Posted by on 8 martie 2014  Banalitati
Mar 082014
 

Stăteam nemișcată pe prima bancă din dreapta în Piața Unirii din Iași. Aveam 15 ani. La unii ăsta-i plictis, la mine e semn că întrebările fac vârtej viu în capul meu și-mi încetinesc respirația. Mă gândeam cum că nu-s decât un rucsac în care se-ngrămădesc geografiile și istoriile trăite de alții. Că ele cresc și se fac ciment în mine.  Nu suportam conformiștii.  Dar mă rodea o treabă: de ce nonconformiștii între ei arată și-s cam la fel. Hm? Conformi cu nonconformismul lor.

Atunci văzui cu gândul gol pe prima bancă din dreapta cum te uiți la hotelul Traian că liber nu este cel care-și transformă viața într-o reacție la ce nu-i place.

Și nu există criterii după care să descoperi oamenii liberi.
Ca să-i vezi…trebuie să privești liber:)
Win win situation.
N-a fost niciodată vorba despre ei, nu?

 Comentariile sunt închise pentru con forma

cu și despre

 Posted by on 5 martie 2014  Banalitati
Mar 052014
 

ah, câte avem să ne recunoaștem dacă ne uităm sincer la noi…

tramvaiul 16, între gemeni și lizeanu. aveam loc. unde găsești loc, găsești și timp să visezi. sau să te plângi, după caz. eu mă plângeam în mintea mea: că de ce cutare se poartă așa și pe dincolo? de ce mă face să mă simt aiurea? e clar, cutarele este exact așa cum mi-am imaginat. nu m-am înșelat, domnule, l-am ghicit din prima.

și cum stăteam eu așa clocindu-mi amăreala, într-un colț, pac! dau de niște fărâme de… satisfacție?! când mă uit la mine, să pic de rușine: mă cam bucuram de treaba asta: cutare este așa cum am bănuit, deci am dreptate! deci vreau să fie cum îl văd eu. când îl critic, mă cred mai bună decât el.

vă spun, am rămas cu gura căscată. mă deconspirasem! păi înainte îmi plângeam de milă și acuma aflu că …asta vroiam?!

la următoarea întâlnire cu cutare m-am adunat și m-am uitat direct la el, cu mirare și curiozitate. și da, lucrurile s-au pus pe schimbare. până atunci nici nu prea îl văzusem, ocupată fiind să mă uit la ideile mele DESPRE el.

când ”despre” s-așază între mine și tine, tinele rămâne uitat, că eu o să am o relație cu ”despre”. recomand tramvaiul 16, jumătatea din spate, locurile din dreapta.

 Comentariile sunt închise pentru cu și despre

de-a uitarea

 Posted by on 5 martie 2014  Banalitati
Mar 052014
 

 

sunt o marionetă. îmi place de-a v-ați ascunselea, țurca și șotronul. mă joc eu, mă joc, mă joc, mă joc, până mă iau în serios și-mi pun întrebări. pe cine, cât, cum și-n ce fel să iubesc. care-i rostul meu adevărat? cine sunt eu? când dau să mă gândesc mai bine, îmi taie calea un marionetoi și-mi spune că alții au făcut-o deja înaintea mea și au și răspunsuri etajate și puse pe domenii. mă bag la studiu. ce complicat e, mă bucur că pricep cât poate fi de complicat. sunt din ce în ce mai deșteaptă, mi-au dat și decorații.

acuma am început să mă întreb cu nuanțe, pe voci diferite și intenții variate, știu să impresionez orice minte și să o încâlcesc. da, am aflat că se moare, dar m-am obișnuit cu gândul, asta-i condiția de marionetă. mai bine mai stau așa că se poate câștiga binișor cu studiul destinului dramatic la marionete. se pare că sunt chiar mai bună decât suratele mele din lemn, puf, pluș, porțelan și alte cele. invidia tot invidie.

într-o zi, cum stăteam eu în admirarea propriului trecut de glorie, îmi sprijin capul nițel de-o sfoară. ochiul meu așa de aproape de textura ei mă trezește parcă din somn. știam că ”niciodată să nu trageți de sfori! pericol de moarte!”, dar mă fascinează și uite că trag. capul îmi alunecă-n piept. trag toate firele, unul câte unul.

ha!
de ce nu mor?
văd bucata de lemn la pământ, inertă. dar mă simt mai vie ca oricând.
păi cum, nu sunt o marionetă ?
sunt cel care mă mânuiește.vorbele mele erau ale lui. gândurile, gesturile, tot.
când uitasem asta?
și suratele marionete sunt tot eu.
pfiu, și ce CV încropisem!

mă mai joc și-acuma așa și mi se întâmplă să uit iar. mă mai cert, mai măsor câtă iubire să dau și câtă să țin în păstrare. dar alteori, mă uit la ceilalți și zic ce bine că exist în atâtea variante, nu puteam să le acopăr pe toate -ntr-o viață.

 Comentariile sunt închise pentru de-a uitarea