Ah, bucurie 24/7

 Posted by on 7 februarie 2012  Autocunoastere
Feb 072012
 

O femeie nervoasă îşi sună bărbatul :

– Pe unde naiba umbli?

– Draga mea, ştii magazinul ăla de bijuterii unde ai văzut inelul ăla imens cu diamant? Mi-ai spus că te-ai îndrăgostit de el iar eu ţi-am zis că într-o zi o să ţi-l cumpăr. …

Femeia cu un glas mai moale :

– Of… Iubi…, da îmi amintesc…

– Eh…eu sunt la barul de vis-à-vis.”

Aatăzi am râs începând de la 6 dimineaţa. M-am trezit râzând, am râs cu colegii, am râs singură (nu ca ştii tu cine, ci doar ca mine : -)) şi sper că şi ca tine), am râs cu amicii la telefon, m-am hlizit pe mail (am şi muncit, să ştii….da’ tot râzând), în momentele serioase am zâmbit doar etc. Am spus şi am ascultat bancuri. Da, da! Umorul o fi un mecanism de apărare, dar zic eu, e mecanismul de apărare al oamenilor sănătoşi. Ţinând cont că au fost clipe în care m-am tăvălit pe jos de râs, mi-am zis aşa: “fetiţo, ia pune tu mâna şi caută niscai studii care să justifice ce e cu amuzamentul ăsta pe capul tău în mijlocul sesiunii!”. Şi cum sunt cuminte şi o ascult pe exigenta din mine care îmi tot strigă să pun mâna pe diverse chestii (nu-ţi zic ce chestii, că n-am încadrat articolul la categoria „psihologia cuplului”), iată că am pus şi de data asta! N-am găsit chiar ce căutam, dar am găsit ceva pe-aproape. În ceea ce mă priveşte nu ştiu dacă rezultatele studiului sunt aplicabile (eu tot timpul mă aştept la recompensă – vei vedea la ce mă refer), dar până la urmă nu-i vorba de mine aici, ci de populaţia feminină în general.

Allan Reiss, profesor de psihiatrie la Universitatea Stanford, California, a studiat diferenţele dintre comportamentul uman masculin vs. feminin în timpul lecturării unor publicaţii umoristice şi vizionării unor benzi şi filme amuzante. Intenţia lui Reiss a fost de a constata ce se întâmplă în timpul atacurilor de cataplexie. Atacurile de acest tip se pot datora unor emoţii puternice, precum furie accentuată, o excitaţie sexuală zdravănă, frică intensă etc. Înainte de a ajunge la etapa studiului în urma căreia se dorea a se demonstra dacă o criză bună de râs poate induce un atac cataplectic, Dr. Reiss s-a orientat către cercetarea asupra comportamentului uman generat de umor. De fapt, a dat dintr-una în alta: dorind să afle ceva, a aflat altceva. Dar noi ne bucurăm!

Fericiţii voluntari au intrat la fMRI şi s-au delectat  cu niscai poze amuzante şi benzi desenate. În timpul studiului au fost nevoiţi să menţioneze cât de comice li se păreau imaginile arătate, având posibilitatea de a oferi note de la 0 la 10 pentru amuzament. Nostim la acest studiu învelit în hohote de râs a fost că, deşi atât voluntarele, cât şi voluntarii au considerat aceleaşi benzi ca fiind hazlii, regiunile implicate din creier au fost diferite. Pe lângă faptul că în cazul femeilor, ariile activate mai intens decât în cazul bărbaţilor au fost cele implicate în limbaj şi organizare, s-a mai constatat un aspect interesant: în cazul doamnelor şi domnişoarelor, benzile desenate amuzante au activat puternic centrul mezolimbic al recompensei.  Acest centru este asociat cu stimulii pozitivi. Se pare că în cazul femeilor, activarea acestui centru cerebral are de-a face mai degrabă cu aşteptarea recompensei decât cu experienţa în sine. Cu alte cuvinte: experienţa a fost plăcută în egală măsură atât pentru doamne, cât şi pentru domni. Cu toate astea, femeile se aşteptau mai puţin la recompensă, motiv pentru care au perceput amuzamentul de care au avut parte ca pe o răsplată mai însemnată decât bărbaţii. Se face, astfel, legătura cu dopamina (daaaa, neurotransmiţătorul meu preferat – de fapt, principalul care îmi dă zilnic bună dimineaţa). Dopamina răspunde nu atât la recompensă în sine, ci la diferenţa dintre răsplata pe care o aştepţi şi răsplata pe care o primeşti. Cu alte cuvinte, dacă ţi se spune că diseară vei avea parte de o noapte hot alături de Miss Venezuela, iar aceasta adoarme în timp ce tu te duci să aduci sticla cu şampanie, bărbatul va fi mai dezamăgit decât ar fi femeia în cazul în care ar fi pusă într-o situaţie similară (desigur, nu cu Miss Venezuela, ci cu Brad Pitt, George Clooney sau alte exemplare masculine ademenitoare). De ce? Pentru că aşteptările bărbaţilor sunt mai ridicate. Cât priveşte studiul lui Reiss, înaintea experimentului, tuturor voluntarilor li s-a comunicat că li se vor arăta 180 de benzi desenate, dintre care doar o parte vor fi amuzante. Deşi cu toţii au beneficiat de aceeaşi informaţie, aşteptările bărbaţilor de a se amuza au fost mai ridicate, în timp ce femeile au fost mai precaute şi nu se aşteptau la asemenea hohote de râs, motiv pentru care au fost cu atât mai plăcut surprinse să constate cât de nostime sunt desenele prezentate lor. În timp ce priveau benzile ce nu au provocat zâmbete, centrul mezolimbic cerebral al recompensei în cazul bărbaţilor s-a dezactivat deoarece nu au obţinut răsplata aşteptată, iar în cazul femeilor activitatea din cadrul acestuia a fost redusă sau inexistentă (dar nu dezactivată ca urmare a privirii benzilor – a se face diferenţa dintre dezactivare şi inexistenţă: dezactivarea presupune să fi fost anterior activat), deoarece doamnele nu se aşteptau să fie amuzate. Aşadar, cu cât imaginea a fost mai comică, cu atât s-a activat mai puternic centrul recompensei la femei (întrucât cu atât a fost surpriza mai plăcută pentru dânsele).

Să înţeleg că nenea Reiss ne spune cu alte cuvinte că noi, finele domniţe ne trezim de dimineaţa cu fundul în sus şi cu faţa în pernă şi nu ne-am aştepta să ne tăvălim pe jos de râs (chiar dacă ne ducem la circ), iar dacă se nimereşte să întâlnim de pildă un măscărici care ne face să râdem cu lacrimi, punem botul deîndată…doar pentru că nu ne aşteptăm să petrecem şi momente plăcute? Hmmmm….s-ar putea să aibă dreptate. Dar oare să fie pentru că nu avem aşteptări de natură ludică (şi nu numai) atât de pătrunzătoare şi înfocate precum bărbaţii? To be further examined. Încă nu sunt convinsă.

Dean Mobbs, Michael D. Greicius, Eiman Abdel-Azim, Vinod Menon, Allan L. Reiss,  Humour Modulates the Mesolimbic Reward Centers, 2003, Neuron, vol. 40 (1041-1048).

Gata cu gluma! Hai să trecem la lucruri mai serioase:

„Istoria umanităţii (pe scurt)


1. Femeia nu mai acceptă să locuiască în copac. Şi plânge. Bărbatul descoperă peştera.
2. În peşteră e frig. Femeia plânge. Bărbatul  descoperă focul.
3. Copiii ţipă de foame. Femeia plânge. Bărbatul  descoperă toporul, arcul şi bâta şi pleacă la vânătoare.
4. De la atâta carne, copilul se îmbolnăveşte de scorbut şi beri-beri. Femeia plânge. Bărbatul  descoperă agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasă cu greu ucis, Bărbatul  lipseşte prea mult de acasă. Femeia plânge. Bărbatul  începe să crească animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina etc.
6. Femeia s-a săturat de friptură făcută la ţepuşă cu garnitură de boabe verzi fierte mâncată de pe o frunză. Şi plânge. Bărbatul  descoperă olăritul.
7. În peşteră e curent şi umezeală şi din cauza asta copiii răcesc, fac pneumonie şi mor. Femeia plânge. Bărbatul  construieşte mai întâi un bordei apoi o casă din lemn şi piatră.
8. A venit iarna şi e frig. Femeia plânge. Bărbatul  descoperă că pielea şi blana animalelor moarte se poate prelucra şi confecţionează haine.
9. Hainele din piele precum şi alea din blană au miros neplăcut. Femeia plânge. Bărbatul  descoperă pe rând hainele din lână (care sunt aspre şi zgârie – Femeia plânge), hainele din in (care tot aspre sunt – Femeia suspină) şi într-un final hainele de matase (care par a fi mulţumitoare ? Femeia zâmbeşte).
Mai târziu, Bărbatul  rezolvă şi problema mirosurilor emanate de pieile şi blănurile menţionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanţă cum ar fi protecţia turmelor de animale şi stârpirea potenţialilor prădători ţin Bărbatul  departe de casă. Femeia plânge. Bărbatul  domesticeşte câinele şi pisica.
11. Femeia observă că seamănă prea mult cu semenele ei. Şi începe să plângă. Bărbatul  inventează fardurile şi bijuteriile.
12. Femeia se plictiseşte de atâta stat în casă şi vrea să-şi lărgească orizontul. Normal, începe să plângă. Bărbatul  inventează roata, domesticeşte calul şi descoperă barca pentru că femeia e fragilă şi oboseşte repede. În plus de asta nimeni n-ar vrea să o audă iar plângând…
Peste ani…
Femeia simte nevoia de a „evada” din cotidian. Nu are timp, bani sau dispoziţia pentru excursii în străinătate, cu prietenele s-ar plictisi, la TV nu e nimic de văzut, afară e vreme urâtă. Capac peste toate, ca de obicei, Bărbatul  nu e acasă şi oricum nici el n-ar înţelege mare lucru. Femeia ar avea aşaaaaa , un fel de chef de a scrie ceva care să-i aducă complimentele unor necunoscuţi şi să fie o chestie care să păstreze anonimatul şi absolut totul trebuie să fie sub control şi? Pentru a nu ştiu câta oara în istorie, Femeia începe să plângă. Bărbatul  inventează blog-ul.

Morala: Când femeile plâng, umanitatea evoluează.
Altă morală: Fără femei am fi trăit şi acum în copac.”

…..şi să mai zică dr. Reiss că femeile nu sunt pretenţioase…

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.