Ramona Oros

Psiholog si psihoterapeut cu formare in Analiza Tranzactionala.
Iubitor al pedagogiei Montessori, fondator al unei gradinite si scoli Montessori.
Convinsa de paradigma copilului competent si necesitatea unei comunicari asertive cu copilul.
Economist, mama a doi copii uimitori, fiinta muritoare.

4 ani mai tarziu

 Posted by on 21 decembrie 2014  Autocunoastere, Poezie
Dec 212014
 

Am incercat sa imi subtiez haina trupului Pana ce sufletul s-a ivit Ca o caracatita intinsa pe sarma Am incercat sa ma arat goala la luna Imbatata de bucurie, paralizata de frica Resortul intern al terorii cu care m-am nascut Bantuie bland in fiecare gest al meu Am invatat sa te simt Prietena mea, Frica, […]

 Comentariile sunt închise pentru 4 ani mai tarziu
Aug 172013
 

As vrea sa ma pot apropia de marginea ta interioara Sa simt gandul tau secret Infasurat ca miezul unei orhidee Imi imaginez ca incerc sa ating Fluturarea inceata a pulsului tau Vino incet pe la spate Si prinde-ma in bratele tale Sa pot crede ca inima mea nu e de piatra Fa- ma sa ma […]

 Comentariile sunt închise pentru Poezie dupa Pablo Neruda si mai departe
Aug 012013
 

Pentru unii din adeptii relationarii moderne cu copilul, dintr-o pozitie asertiva si care nu presupune aplicarea retetei clasice de pedepse si recompense, o mare dilema se poate naste: daca nu sunt/nu vreau sa fiu intr-o pozitie de autoritate [cel putin nu fatisa] si nu vreau sa aplic pedepse copilului, atunci cum il disciplinez? Se poate […]

 Comentariile sunt închise pentru Despre pedepse si limite [continuare promisa acum mai multi ani]
Iul 252013
 

Banal, va ziceti. Probabil toata lumea e indragostita de Yalom. La mine a durat ceva. Prima data am citit Minciuni pe canapea. I-am dat-o si lui A s-o citeasca. Comentariul lui a fost: plictisitor de previzibila cartea asta; bine, trebuie spus ca A are un talent deosebit la a detecta sfarsitul unui film, autorul crimei, […]

 Comentariile sunt închise pentru Cum m-am indragostit de Yalom