Sorin Abagiu

 

Cred ca aveam 13- 14 ani cand, in Buzau, orasul meu de bastina, s-a deschis un patinoar. Desi simteam o atractie deosebita,  nu am invatat sa patinez. Se gaseau doar ghete cu toc, de fete, eu eram foarte inalt si foarte slab, preadolescenta declansase preocuparea pentru imaginea fizica, asa ca nu m-am simtit deloc confortabil pe gheata si am renuntat. In sufletul meu a ramas nostalgia alunecarii pe gheata …

Trecusem de 40 ani cand mi-am depasit complexele si am invatat sa patinez. La patinoar, in Bucuresti de data asta, am cunoscut o fata. Sa-i spunem I. Am ramas amici. I are un frate. Fratele are o iubita. Iubita e psiholog. De la ea, I imprumuta o carte. Mi-o imprumuta si mie. O citesc. Imi place. Caut si alte carti de acelasi autor. Sa-i spunem A. Imi plac si celelalte carti. Imi pun in cap sa-l cunosc. Reusesc. Devin client permanent al grupurilor de dezvoltare tinute de el. Construim impreuna un spatiu virtual in care da posibilitatea musafirilor sa se exprime. Musafirii se fac mari si isi construiesc impreuna un spatiu propriu. In el ne aflam acum. L-ai recunoscut pe A , nu-i asa ?. Da, este Adrian. Adrian Nuta. Pe I te las sa o mai cauti desi sunt convins ca ai cunoscut-o.

Iata cum, din cauza ca, acum mai bine de 30 ani, s-a deschis un patinoar in Buzau, a luat azi nastere acest site. Iar eu sunt administratorul lui. Interconexiuni !