Sorina Șovagău

 

Pentru că se-apropia 7 februarie, am început să scriu această prezentare în zorii  zilei în care fostul meu editor avea să publice În ce cred (şi alte consideraţii de sezon); o voi lăsa aşa, cu cred-urile mele, bucurându-mă ca un copil de plagiatul în avans, publicat după, cu consecinţe, cum altfel?, actuale.

 Cred în priviri şi în cuvinte directe, cred în interconexiuni şi, totodată, cred în lipsa lor. Dar, mai ales, cred în deconectare.

 Cred c-o poţi lua oricând de la capăt, întorcându-l spre răsărit.

 Îl iubesc pe Marin Sorescu până la soare şi înapoi, cu drum de întoarcere exact prin numele meu.

 Studiez psihologia şi voi fi teribil de bună, cândva.

 Cred că poţi iubi numai acum.

 Cred că moartea are nevoie să fie iubită.

 Pe google, ubicuitinilarea lizinei va fi legată, cel puţin o vreme, doar de numele meu.

 Cred în “deja” şi de aceea cred, peste toate câte sunt, (forţând la modul necesar gramatica limbii române) că cea mai desăvârşită frază din psihologia non-şobolănimii şi non-dumnezeirii de azi şi de mâine s-a scris: “… suntem cu toţii terminaţiile nervoase, simbolic vorbind, ale unei singure şi prea-întregi Realităţi, care nici nu moare şi nici nu se naşte, neezitantă fiind, ci doar curge, curge, într-o direcţie neştiută de nimeni.”  (Nu voi înţelege în veci de unde atâta muzicalitate literară la un bărbat.) Ştiu că ştiţi unde s-o căutaţi, doar că va mai trebui s-o tot găsiţi. De aceea nu există decât un singur profesor de gravitaţie.

sorinacomp [at] yahoo . com

ARTICOLE

  One Response to “Sorina Șovagău”

  1. […] I’ve laid my eyes pe cartea asta din cauza Sorinei. Pentru că Sorina, pe atunci neavând de terminat diverse lucrări semnificative din viaţa ei, […]

 Leave a Reply

(obligatoriu)

(obligatoriu)