Feb 022012
 

Azi am fost în stare de o extrapolare revelatoare, de care mă bucur precum un copil mic, ridicat în două picioare.

Citind un foarte bun interviu al Luminiței Iacob (apropo, pentru amatorii de exerciții de interacționare, care-ar fi condițiile pentru o așa realizare?), cu titlul: “Respect mai puternic un asistent universitar bun decât un profesor cu «firmă»” – am înțeles că încă se mai află profesori care pot accepta, bucuroși, o realitate comună: există studenți mai dotați, chiar şi aptitudinal, decât ei, iar acesta reprezintă cel mai normal şi salvator accident planetar cu putință.

Când vom înțelege că și în psihoterapie lucrurile stau la fel, vom avea norocul celui mai sănătos feedback de început. Așa că, viitorule format în tot felul de metode, ai putea accepta  că:  “mi-a fost client” ar putea fi înlocuit cu: “am avut  şansa de a-i fi fost terapeut”?

***

E doar o întrebare.

Și sunt mândră de ea.

Am, și eu, șansa mea.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.