Mar 012011
 

Nu este vorba nici despre reincarnare, nici despre salvarea miraculoasa a vietii, nici despre ziua mea de nastere, este pur si simplu sentimentul pe care il traiesc la fiecare 1 martie. S-a dat startul la primavara. Chiar daca iarna incapatanata, nesuferita si rece insista sa stea pe loc, timpul ei trece, intr-un firesc al lucrurilor ce trebuie sa ramana in urma. E timpul trezirii la viata, dupa luni de hibernare psihologica, acelasi sentiment cand lucrurile se termina undeva si incepe altceva. O scoala se termina, de exemplu, si de aici, lucrurile vor arata altfel decat pana acum, nascocind intr-un coltisor de minte inevitabila intrebare: “Bun, dar de acum, eu ce fac cu viata mea?”  Un sentiment nu neaparat confortabil, dimpotriva, usor stresant ca orice nou inceput, placut si neplacut in acelasi timp, acompaniat de teama de necunoscut sau de schimbare si totusi manat de energie si optimism, incredere si forta.

Este o zi a zambetelor impartasite, o ocazie in care sa ne bagam in seama unii pe altii si sa legam noi prietenii sau sa redeschidem porti inchise o vreme. E timpul pentru nou, e timpul pentru inceput. Acum s-a dat doar startul.

M-am nascut din nou pentru a nu-stiu-cata oara, insa de data aceasta m-am nascut singura, in sensul ca m-am nascut cum vreau eu, adica m-am creat asa cum imi place mie (si nu cum ii place mamei, tatalui, bunicii, etc, etc, etc). Sa vedem daca o sa-ti mai placa si tie, poate o sa-ti placa si mai mult sau deloc. Mie, da. Si dupa voiosia copilului meu (termometrul meu emotional) vad ca si lui ii place. Iar dupa linistea ce se asterne in suflet, cred ca si lui Dumnezeu ii place.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.