Iun 302013
 

Îmi propun să pornesc aici de la un fragment din dialogul Phaidon a lui Platon și anume: “dacă [lucrurile] sunt așa cum sunt, este pentru că așa e cel mai bine pentru ele” și să urmăresc premisa de la care se pornește, și anume că Binele este principiul universal. În urmărirea acestei idei, se poate interpreta că Platon nu dă o cale ușoară și accesibilă de parcurs, dar oferă din belșug motive întemeiate pentru care nu o face.

Socrate (personajul) îi explică lui Cebes cum a fost, în tinerețe, atât de preocupat să afle cauzele pentru care lucrurile iau ființă, sunt și pier. Sau să afle “de ce este mai bine ca pământul să fie așa și nu altfel”. Pare că există o premisă implicită de la care pleca Socrate, și anume aceea că Binele este ceea ce leagă.
Când a aflat că Anaxagoras ar fi spus că Spiritul (Nous) este cel care orânduiește toate și că acesta este cauza fiecarui lucru, a fost foarte bucuros. Dar curând, și-a dat seama că Anaxagoras nu facea o distincție importantă, și anume aceea între cauza adevarată pentru care lucrurile sunt așa cum sunt (pentru că așa e cel mai bine pentru ele) și cauza materială a lor. Și dă exemplul cu faptul că el se află acum în închisoare nu pentru că oasele și mușchii trupului său l-au adus sau sunt acolo, ci pentru că a fost osândit, iar el a hotărât că a se supune acestei judecăți e cel mai bine.
Va fi nevoie de “a doua navigare” pentru a continua acest demers în cautarea, am putea spune, universalului din spatele aparențelor.
Socrate pleacă de la premisa ontologică a întemeierii pe conceptul de Bine, așa că noi ne întrebăm dacă vom ajunge să aflăm de ce este Binele principiul ultim și universal.
In Republica, Socrate prezintă prin analogie cu soarele, Binele ca principiu suprem. Așa cum soarele, prin lumina sa, face pentru ochi posibilă vederea obiectelor din jur, în același mod, Binele face posibilă sufletului cunoașterea Adevărului și Frumosului.
Din punct de vedere ontologic, Binele este cel care în-ființează. Binele, “ca Idee cu valoare ființială, înființează, și prin aceasta, se instituie și ca scop”. “Binele, înființându-le pe toate, este dincolo de ele și altceva decât ființa lor”. Binele este “cauza prin excelență și cauza universală”, o “entitate supremă și necondiționată”.
Epistemologic, “ideea Binelui este cunoașterea supremă, ideea prin care și cele drepte și toate celelalte bunuri devin utile și de folos”. Binele este “cauză a cunoașterii și a adevărului”. “În analogie cu soarele, Binele face ca tuturor celor cognoșcibile să le revină “putința de fi cunoscute”.
Apoi Binele este inteligența, un sistem de relații inteligibile. „Deoarece raţiunea de a fi a oricărei realităţi rezidă în binele său, iar acest bine, în esenţă măsură şi proporţie, e elementul care-i conferă inteligibilitate”.
Deci, am aflat că există o structură a universului și nu numai că aceasta exită, dar ea este una inteligentă și are ca principiu Binele. Binele este structura inteligentă a lumii. Universul este un Kosmos noetos, e inteligent si inteligibil.
Este o perspectivă atractivă și pe care o îmbrățișăm cu bucurie. Este ceea ce cumva căutăm în mod constant de-a lungul vieții noastre. Poate pentru că în sine, binele este “valoarea structură a sufletului” . Și poate pentru că sufletele noastre mereu “cată în sus”, către bine. Binele este comunicabil cu tot ceea ce este “fapt sufletesc” și este prezent în suflet.
Dar, în nerăbdarea noastră, nu am aflat de ce este aceasta structura lumii și nici nu putem, deocamdată, să fim foarte convinși că așa este.
Așadar, ce ar putea constitui o problemă este faptul că Platon, prin personajul său Socrate, nu aduce argumente în spijinul acestei idei. Nu găsim o construcție argumentativă, ci analogii.
La o primă abordare, acesta ar putea părea o situatie paradoxală, având în vedere continua străduință pentru rigurozitatea și fundamentarea discursului filosofic pe care chiar Platon ne-a propus-o. Pare inevitabilă, la o primă lectură, dezamăgirea că mult așteptatul adevăr nu se dezvăluie clar sau nu este demonstrat cu argumente tari. Nu există un discurs, construit pe cale demonstrativă, despre existența unui principiul cauzal absolut.
Această situație ar putea fi motiv îndreptățit de nemulțumire pentru cititorii nerăbdători și eficienți ai zilelor noastre.

Răspuns la problemă
Platon avertizează, în mai multe rânduri, că există câteva motive importante pentru a proceda astfel.
În primul rând, pentru că pricipiul fundamental nu se poate delimita și astfel să devină cognoscibil. “Binele este doar de-gândit nu însă și de-cunoscut. Despre el putem vorbi numai prin analogie și apofatic”.
Apoi, este inutil să se comunice un conținut complex cuiva nepregătit sau incapabil de receptare. Aceste conţinuturi sunt “de nespus înainte de vreme” și comunicate prea curând, înainte ca receptorul să fie pregătit, „nu clarifică nimic”. Și nu numai că este inutil, ci poate fi chiar periculos, pentru că “reaua folosire a cuvintelor face rău sufletelor”. De aceea, cei care dețin cunoașterea trebuie să manifeste o anumită responsabilitate atunci când o împărtășesc și să o ofere doar celor suficient pregătiți.
Pentru a afla “rezolvarea completă”, candidatul la cunoașterea acesteia este nevoit să parcurgă o metamorfoză, el trebuie să se pregătească. Este și “un apel adresat cititorului pentru căutarea individuală a semnificaţiei”, cu implicare și entuziasm.
Altă condiție necesară receptării, pe care Socrate o expune în dialogul Gorgias, este prezența bunăvoinței fată de partenerul de discuție, în lipsa căreia încetează comunicarea reală.
Acestui reproș de a fi esoteric ce i se face lui Platon, i se poate răspunde, deasemenea, cu necesitatea unei atitudini înțelepte pe care trebuie să o aibă filozoful în a nu cultiva semințele cunoașterii într-o “grădină a lui Adonis”, o gradină de proba, unde ele nu sunt sortite încolțirii, ci pe terenul fertil al adevărului exprimat adecvat.
Și nu în ultimul rând, mai este necesară protecția scriiturii în sine, care nu se poate apăra singură împotriva subestimării, în lipsa autorului care să-i lămurească poziția.

Concluzie
Dacă vrem să aflăm mai mult de la Platon, nu ne rămâne decât varianta acceptată cu bucurie de a oferi răgazul, răbdarea și determinarea pe care el ni le recomandă. Este mai bine de a ne apleca cu grijă, bunăvoință și metodă peste aceste dialoguri și de a aștepta cu speranță ca, rând pe rând, să ni se dezvăluie multiplele lor înțelesuri.
Și dacă principiul universal pe care îl căutăm este Binele, nu poate fi altă perspectivă mai generoasă. Pentru că “cel care începe să filosofeze cu Platon se poate ști pe drumul cel bun”.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.