Cea mai frumoasa zi

 Posted by on 29 iunie 2013  Autocunoastere, Experiente
Iun 292013
 

A fost cand puteam iubi. Mi-amintesc perfect ziua aceea in care l-am vazut. In care i-am vazut. Mergea cu ea, unul langa altul, fara sa se tina de mana. Era intre ei un spatiu care era evident ca nu avea ce sa caute acolo. O privea si zambea asa cum facea si cu mine; cand ma facea sa nu-mi doresc decat sa il iau in brate si sa il sarut fara sfarsit. M-am uitat la ei ca proasta, cu materialul de la rochia de bal in mana. Cand s-a intamplat asta? Eu unde eram? De ce nu mi-a spus? Atunci am aflat care e sunetul inimii mele pornita la vale in cascada Niagara. S-a rupt si a plecat. Apoi gol. Apoi durere. Inima chiar poate sa doara. Disperarea doare al naibii de rau. Doare inauntru ca dracu. Si nici nu ai unde sa pui mana sa alini durerea aia ingrozitoare. Si apoi iar durere. Si hau. Si plans. Si iar plans. Si De ce, mai ales De ce.

Cum stim cu toti e musai sa ai inima ca sa traiesti, deci probabil ca a venit iute la loc inima de rezerva. Problema cu inima de rezerva e ca desi e goala, isi aminteste perfect sunetul vechii inimi crapand la vale. Creierele sunt mai oneste; ele nu au rezerve; doar neplacuta proprietate de a-si aminti absolut toate detaliile.

Mai suntem impreuna? L-am intrebat

Trebuie sa vorbim mi-a spus un pic amuzat

Si am vorbit; si a plecat; cu ea bineinteles

Nu as fi crezut niciodata ca viata mi se poate schimba in timp ce ma uitam la spatiul inefabil dintre doi oameni. Nu imi amintesc cum arata ea, dar imi amintesc exact imaginea si senzatia acelui spatiu transformat brusc intr-un zid de netrecut. Completa uimire. Si apoi intrebarile De ce De ce De ce

Tarziu mi-am dat seama ca cel mai sigur drum spre disperare si depresie este sa te intrebi De ce.

Niciun raspuns nu e multumitor; desi ai sute de raspunsuri, iti amintesti zeci de detalii, construiesti rationamente care justifica totul perfect, faci introspectii si descoperi lucruri si mai profund si mai profund; nimic nu e satisfacator pana nu accepti ca pur si simplu a plecat; ca asa a vrut; ca chiar daca avea sau nu o suta de motive, chiar daca poate a fost un las, ideea e ca a plecat; si asta nu poate fi schimbat de niciun De ce; pentru ca foarte probabil nu te-a mai vrut ; De ce? –conteaza? Cum a putut? Uite asa, usurel, s-a tot dus si tu ai ramas sa jelesti in urma lui ca o baba nebuna

Poate ca daca ai afla de la el de ce poate ca .. poate ca l-ai putea convige sa se intoarca; esti absolut sigura ca daca ai vorbi cu el s-ar intoarce; tu stii ca te iubeste inca si de fapt ii e frica de aceasta iubire prea mare; vrea sa se intoarca la tine si nu stie cum; cealalta e doar o palida copie a ta in care isi ascunde iubirea pentru tine; trebuie s ail mai vezi macar o data; o sa mori daca nu o sa il mai vezi macar o data; oare ce face acum? Se gandeste la tine? pana la nebunie mai e doar un pas

As da timpul inapoi; as fierbe doua oua moi….

 Comentariile sunt închise pentru Cea mai frumoasa zi

Losing

 Posted by on 2 decembrie 2012  Autocunoastere, Poezie
Dec 022012
 
Am facut o compilatie din cateva poezii (usor adaptate de mine) gasite pe Internet. Nu am retinut cui apartin. In orice caz, sunt amestecate versuri dintr-una cu cealalta si cu cateva fraze in plus.
Sunt despre frica de a pierde. Ce anume? Depinde de fiecare…ce are de pierdut.
 Comentariile sunt închise pentru Losing

Music, my first love

 Posted by on 2 decembrie 2012  Autocunoastere, Experiente
Dec 022012
 

(O sincronicitate sau poate doar o intalnire intamplatoare dintr-o realitate plina de probabilitate)

Azi iti voi spune ceva, ceva ce ti-am spus si altadata…

Pe la 21 de ani m-am indragostit de o melodie! Sunt foarte sensibila la muzica si traiesc emotii estetice intense in compania acordurilor muzicale…. Am ascultat-o de cateva ori la radio si, de fiecare data, inima mea dansa pe aripile acestui cantec, de mare succes la vremea aceea. O auzeam parca pretutindeni! Nu stiam cine o canta, dar eram de fiecare data fericita sa o ascult!

Intr-una din zile, melodia preferata era difuzata la televizor, deci am reperat imediat interpretii. Era compusa si cantata de 2 tineri din Bucuresti, studenti la Conservator, simpatici, de altfel – insa vazandu-i, mi-a placut de unul dintre ei in mod deosebit, printr-o caractreristica fizica aparte. Acum stiam cum ii cheama, asa incat mi-am cumparat o caseta. O ascultam la un walk-man de mai multe ori pe zi, oriunde mergeam, in drum spre serviciu, prin mijloace de transport in comun, peste tot…

Dupa cateva zile, in troliebuzul cu care circulam, in dreptul usii mele, vad ca se urca un tanar ce-mi parea cunoscut, dupa un detaliu fizic aparte. Era chiar cantaretul meu preferat, a carui melodie o ascultam chiar in clipa accea, la casti. Nu mi-a venit sa cred! Il vazusem la TV in urma cu cateva zile, pentru prima oara in viata mea. Ce sincronicitate!

Am avut o scurta conversatie, aratandu-i ce melodie ascultam chiar in acel moment. A zambit, amuzat si el, asa ca m-a invitat peste 2 zile la un concert ce urma sa aiba intr-un cadru restrans. Mi-a transmis doar locul si ora, iar eu i-am confirmat ca voi fi acolo cu o prietena.

Pana la urma am ajuns cu doua bune prietene. Eram asteptate si ne-au invitat fara sa platim bilete, pe primul rand, in locuri rezervate pentru VIP. Dupa reprezentatia lor, cand au coborat de pe scena, i-am vazut inconjurati de foarte multe persoane care ii admirau si ii felicitau. In seara aceea am schimbat doua vorbe banale cu cantaretul meu; doar imi arunca cate o privire si un zambet din cand in cand. Nu am ramas prea mult, pentru ca una din prietene se simtea rau si a vrut sa plecam. L-am felicitat si ne-am luat la revedere fara a face schimb de numere de telefon. Am parasit locatia destul de repede, lasandu-l inconjurat de o multime de fete. Chiar nu vroiam sa ma indragostesc de un asemenea personaj fermecator!

Am continuat sa ascult cu placere muzica lui, dar mi-am vazut linistita de viata mea. Uneori mai citeam cate un articol despre el, deci aveam un minim de date in ceea ce il priveste. Interesant mi s-a parut ca, la scurt timp, cele doua prietene ale mele care m-au insotit la concert, s-au intalnit intamplator pe strada, pe rand, cu acest artist; isi amintea de noi.

Dupa cateva luni, una din aceste fete m-a invitat foarte incantata la un „concert caravana”, cu miscare in aer liber, unde va veni sa cante si formatia aceasta. Cu chiu cu vai m-am dus, doar ca sa nu o las sa se duca singura. In timpul concertului, in multimea de oameni, ma abordeaza un reporter de radio pentru un mic interviu in direct pe post. Am acceptat si m-a invitat in autocarul lor pentru interviu. M-a intrebat printre altele care-mi sunt preferintele muzicale in materie de formatii autohtone, asa incat am fost cat se poate de explicita si la obiect. Cand ma uit mai bine, cantaretul preferat era chiar pe scaunul din fata mea. Spre iesire, l-am salutat si se pare ca a fost la fel de surprins ca si mine, de prezenta mea in autocarul artistilor.

Din nou, dupa cateva luni, aceeasi prietena imi propune sa sarbatorim Revelionul 2000 la un concert in aer liber, unde, desigur, urma sa cante si formatia cu pricina. Din principiu nu imi place inghesuiala, multimea… si eu sa fiu in multime, asa incat am refuzat-o.

A doua zi, mi-a povestit cat de minunata a fost seara aceea! Dupa ce au cantat baietii, i-a cautat in culise sa-i ceara cantaretului un autograf pentru mine. A primit autograful si a primit totodata si invitatia de a continua Revelionul impreuna cu ei acasa, intr-un cadru foarte restrans. Prietena mea (cu cativa ani buni mai mare decat mine) a filmat cate ceva din seara aceea petrecuta cu cei doi artisti, cu prietenele lor si cu mama unuia dintre ei. Imi povestea regretand parca mai mult decat mine ca nu am fost acolo.

Dupa vreo 6 luni, l-am intalnit din nou pe strada intamplator pe cantaretul meu preferat. Nu mi s-au mai intamplat niciodata atatea coincidente cu o alta persoana. Am vorbit putin, m-a invitat la un concert peste 2 zile, insa nu puteam ajunge. Atunci mi-a dat numarul lui de telefon pentru a-l suna daca vreau sa vin la un alt concert, cu alta ocazie. Nu-mi amintesc daca l-am sunat vreodata.

Au trecut 13 ani de atunci, timp in care viata si-a urmat mai departe cursul pe cai ce nu au o legatura evidenta cu aceste intamplari, insa eu am pastrat in minte, cu drag, mesajul cantecului atat de special pentru mine si pe care aveam nevoie din cand in cand sa il aud: „Esti atat de frumoasa cand razi, …si cand plangi / Doamne, ce frumoasa esti, cand imi zambesti…”

Morala: Exista, desigur, un sens al acestei frumoase povesti… Sensul este acela pe care noi il oferim propriei noastre experiente!

 Comentariile sunt închise pentru Music, my first love
Noi 042012
 
Barbatii sunt neajutorati si aflati la mila femeilor, chiar daca le place sa creada ca nu este asa. Daca acesta nu ar fi un site respectabil, as spune ca p..a nu stie carte (dupa cum cu totii cunoastem), dar si ca opusul p..ii conduce lumea. Si asa este!

Femeia alege! Lucrurile se intampla atunci cand vrea femeia sa se intample, nu atunci cand vrea barbatul.

Sa gandim putin din perspectiva psihologiei evolutioniste si sa vedem ce nenorocire s-ar intampla daca ar alege barbatul. Daca societatea s-ar ghida dupa genele si instinctele barbatului, imperecherea ar fi la ordinea zilei, oricand si aproape cu oricine. Este evidenta tendinta masculului de a-si imprastia sperma in cat mai multe vagine. Daca societatea nu i-ar interzice asta, atunci impreunarea ar avea loc foarte des, haotic, fara responsabilitate, aproape fara anticiparea consecintelor actiunilor. Barbatul nu se imperecheaza cat ar vrea, intrucat nu traieste intr-o lume ale carui reguli sa fie stabilite de barbati! Continue reading »

Intrarea in valuri

 Posted by on 25 septembrie 2012  Autocunoastere
Sep 252012
 

Dupa multa uitare in fixul inalt al cerului, intins paralel cu pamantul de nisip, dupa ceva  mirare de albastru, te duci inspre mare. Sa intri in val. Valul e rece. Te uiti la el cum vine, se lipeste de pielea ta imprietenita cu soarele si ti-e frig. Hai sa incercam si altfel, iti zici. Si inchizi ochii. Si nu mai stii momentul exact cand valul se apropie. Inchizi ochii si asculti. Simti. Valul s-a atins de tine. Esti minunat ca nimic din senzatia dinainte nu s-a repetat. Crisparea si frigul au disparut. Cum asa? Joaca asta e nemaipomenita. Iar te prinde valul si te duce dincolo de frig. Nu stii sa explici starea. Continui sa te intrebi cum poate sa fie asa de diferita.

Cum am putut rata asa o frumusete doar traind in avans o infrigurare?

Incet deschid ochii si ma invat sa ma las surprinsa.

 Comentariile sunt închise pentru Intrarea in valuri