Ian 082012
 

Capacitatea de a iubi cred ca este una din trasaturile care ne diferentiaza unii de ceilalti. Iubirea nu este la fel pentru oricine. Avem capacitatea diferita de a iubi, atat prin componenta ei innascuta, dobandita prin contagiune din familia de origine (invatam sa fim iubitori cu animalele, de exemplu) sau exersata si dezvoltata in conjugare cu alte trasaturi de personalitate.

Iubim in mod diferit: pentru unii, ori in anumite situatii, este furtuna tropicala ce face ravagii in viata personala, pentru altii o ploaie mocaneasca, constanta si linistita, o ploaie calda de vara, o rafala trecatoare sau o ploaie binefacatoare si previzibila de toamna.

Capacitatea de a iubi este o valenta personala. Crezi in iubire? Doar stii cand iubesti, nu trebuie sa-ti spuna cineva sau sa-ti confirme.

Iubirea este o traire emotionala investita in obiect. Nu iubim asa de dragul de a iubi, ci iubim pe cineva sau ceva. Sa fie clar: nu iubim pentru ca acela “merita” sa fie iubit de noi. Nu spun ca nu merita, insa iubim in primul rand pentru ca putem iubi. Este capacitatea de a conferi stralucire, valoare, pretuire lucrurilor, fiintelor, vietii. Daca ai iubit o data, cred ca mai poti iubi si a doua oara, atata timp cat viata ta continua. Nu mai pot iubi pe nimeni altcineva este doar o limita pe care ne-o punem noua insine. Nimeni nu este ca tine – e adevarat, insa putem iubi in mii de feluri, mai mult sau mai putin, dupa posibilitatile noastre din acel moment. Cat de jignitor imi suna candva “te iubesc si eu atat cat pot”, dar cat adevar si profunzime se ascundeau in aceste cuvinte. Fiecare iubeste atat cat poate, nici mai mult, nici mai putin.

Love is a personal thing. Iubirea este o chestiune personala si intima. Desigur ea se cere a fi impartasita si externalizata, se doreste a fi exprimata, insa atata timp cat nu deranjaza, cat nu este prea mult. A oferi cuiva, fie si iubire, mai mult decat poate sa duca, mai mult decat are nevoie sa primeasca, viciaza relatia la fel de mult ca si carenta iubirii. A face gesturi nebunesti din iubire, nu e o miscare prea inteligenta si nu presupune scutirea de pedepse. Tu nu intelegi ca te iubesc? – spune el/ea epuizand tot arsenalul cuvintelor frumoase din dotare. Insa iubirea cuiva nu ne face datori cu nimic fata de el.

A iubi cu adevarat presupune a iubi adecvat situatiei si a ne exprima adecvat contextului. Daca iubesc copiii nu inseamna ca ma apuc sa iau copilul omului in brate si sa-l pup pe obrajori, oricat ar fi de scumpel. Nu inseamna nici ca sunt innebunita sa vad scris pe scoarta copacilor sau nori de fum cu “Te iubesc, Mihaela!” sau sa ascult vreo serenada sub balcon. Iubirea este o chestiune personala, intima, delicata si ceea ce conteaza este stralucirea, fericirea si lumina celui care iubeste.

A iubi adecvat inseamna uneori a iubi de la distanta. Sau mai bine spus la distanta potrivita relatiei. Nu stiu cum se face, insa pe unii oameni, ii iubesc mai mult atunci cand nu se apropie prea mult. Ii iubesc si ii apreciez foarte mult pentru ca am descoperit de-a lungul timpului o serie de calitati pe care le admir. Intr-un fel sau altul, ii voi iubi toata viata. Cu toate acestea, orice incercare de a se apropia, ucide iubirea. Fiecare iubire isi are locul ei! Cateodata o numesc simplu: admiratie!

Uneori iubirea apartine trecutului si adecvat este sa ramana acolo. As numi-o simplu: recunostinta!

Iubirea locuieste in noi, (zace in noi – imi vine sa spun) si isi asteapta obiectul si momentul pentru a fi proiectata, isi asteapta vremurile. Ai avut vreodata sentimentul ca “a venit/nu a venit vremea”? Sau ca nu a aparut “persoana”, fara a mai cadea intr-o iluzie a tineretii, linistitoare de altfel, ca ceea ce este al tau e pus de-o parte (pentru ca nu este pus deoparte deloc, oricand ti-o poate lua altcineva inainte), sau in iluzia existentei unui singur “the one”. Insa cred ca mai exista pe alocuri cate un happy end, intotdeauna in doi.

Nu stiu pentru altii cum stau lucrurile (sper insa ca ei stiu), dar pentru mine va fi un an al iubirii. Si ce voi mai iubi in continuare? Copilul, profesia, casa, familia extinsa, …etc, etc, etc.

 Comentariile sunt închise pentru Love is a personal thing
Noi 202011
 

Not recommended to depressive persons

1. Iubirea neimpartasita. Este o formula des intalnita in natura, atat in relatii vechi, de ani de zile, in relatii de cuplu abia formate, la inceputul unei relatii, pe punctul de a se inchega sau in absenta unei relatii. Pur si simplu: unul iubeste, celalalt nu. Cu alte cuvinte, te-ai indragostit de cine nu trebuie, de cineva care nu are ochi pentru tine si nici inima de dat. Sentimentele tale nu sunt reciproce.

In situatia in care nu exista inca o relatie, dintr-o perspectiva personala, lucrurile sunt foarte clare: nici macar nu pune problema unei relatii! Insistenta in a incepe o relatie in care se vasleste dintr-o singura parte, te duce exact acolo unde te-ai duce daca ai vasli intr-o barca dintr-o singura parte: nicaieri, tot acolo de unde ai plecat, te invarti pe loc, eventual putin ametit. Nu vreau sa descurajez perseverenta in a implini ceea ce  ne dorim, a face avansuri, a face “curte” si a te indrepta catre o persoana de care te-ai indragostit, mai ales cand nu stii ceea ce simte celalalt pentru tine cu adevarat. Dar daca ti s-a spus verde in fata sau mai pe ocolite/diplomat ca nu este interesat(a) de o relatie cu tine, ia-o asa! Daca nu vrea, inseamna ca nici nu trebuie neaparat! Desi se presupune ca succesul unui barbat cuceritor consta in insistenta lui, as limita aceasta subpozitie doar in sfera atractiei sexuale, nu insa cand vine vorba de sentimente. Ah, dar cine sa faca diferenta intre atractie sexuala si indragostire cand esti cu capul in nori si o visezi numai pe ea?

Tu te-ai indragostit si el/ea nu. Se vede de la o posta, nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama ca un om este indragostit sau nu. A insista intr-o relatie in care potentialul partener nu are aceleasi sentimente, tu sperand ca te va iubi pe parcurs, dupa ce te cunoaste mai bine, presupune un risc pe care ti-l asumi, acela de a nu te iubi niciodata. Prefer o prietenie sanatoasa sau nimic, decat o iubire amagitoare.

Nici varianta in care un X s-a indragostit de tine nu este mai roz. Cineva este interesat de persoana ta, cineva este sau nu insistent (speram ca nu, ca sa nu te agaseze si astfel sa-si rateze sansa din prima). Daca nu il/o placi, nu-i nicio problema, va salutati politicos din mers. Dar sa presupunem ca totusi il placi, il simpatizezi putin, insa lipseste acel “ceva”, pentru ca, stii cum se intampla, nu te indragostesti de cine vrei sau nu vrei.

A accepta o astfel de relatie, e ca si cand ai face un compromis cu tine insuti, renuntand la autenticitate. Esti intr-o relatie de dragoste, fara dragoste. Intrand intr-o relatie doar de dragul relatiei, doar de a fi impreuna cu cineva, fara suport afectiv, implicare emotionala fata de partenerul tau este, de asemeni, un risc pe care ar fi bine sa ti-l asumi constient. A-ti aseza corpul intr-un loc in care inima (mintea) ta nu locuieste, e o scindare cu referinte directe la starea ta de sanatate, de bine, de fericire. A fi iubit nu este suficient intr-o relatie pentru a fi fericit. Pot exista o multitudine de motive pentru care sa intri intr-o relatie alaturi de cineva fara ca tu sa-l iubesti cu adevarat: ai iesit recent dintr-o relatie si nu-ti place ideea de singuratate, iti doresti o aventura sau esti de o buna bucata de vreme singur sau implicat in relatii pasagere si doresti sa iei in sfarsit viata in serios, doresti sa te stabilizezi, din motive financiare sau care tin de cariera. A intra intr-o relatie cu alte beneficii decat cele legate de o iubire impartasita se poate solda in timp cu pierderea interesului pentru ceea ce parea atractiv odata. Si totusi sa presupunem ca in plan social si financiar se prefigureaza o relatie cu multiple satisfactii care pentru tine conteaza foarte mult. Cu toate acestea, lipsa iubirii in perimetrul relatiei voastre, te face vulnerabil si disponibil in fata unor noi experiente, care pot aparea practic oricand, exact cand ti-e lumea mai draga. Mai devreme sau mai tarziu te vei indragosti daca inima ta este “libera” de acest sentiment.

A incepe si a continua o relatie in absenta iubirii, in speranta ca dragostea vine mai tarziu lasa loc posibilitatii ca dragostea sa nu vina niciodata in aceasta relatie. A nu fi implicat total intr-o relatie, te face disponibil pentru alte relatii noi.

Cel mai trist lucru in dragoste este ca inima ti-o ia cine nu are nevoie de ea. (N. Iorga)

2. Love always finds a reason. Iubirea gaseste tot felul de scuze si motive. Poetic spus, pentru ca realmente, noi gasim tot felul de explicatii in numele iubirii, doar doar sa nu plece. E adevarat ca iubirea este oarba si prea-iertatoare, iubirea ofera si nu cere nimic in schimb, cu toate acestea, draga mea, uneori ti-o faci cu mana ta. Te faci singur sa suferi:

  • Il suni de cateva ori, nu iti raspunde la telefon si nici ca te suna vreodata inapoi, iar tu continui sa crezi ca este foarte ocupat cu munca, dar ca se gandeste la tine.
  • Te tine la distanta, desi ati avut ocazia sa vorbiti intre 4 ochi, iar tu crezi ca nu are curajul sa se apropie de tine, ca este timid sau ca ii este “frica de iubire” ca urmare a unor experiente anterioare.
  • Se eschiveaza repetat in a va face planuri impreuna, iar tu te crezi ca te provoaca special, iti verifica sentimentele.
  • “Ma iubeste, dar ii este teama, nu are curajul sa-mi spuna” sau “Eu il iubesc si asta este tot ce conteaza”.
  • Te “binecuvanteaza” din cand in cand cu cate o palma (nu ma refer la o mama de bataie, pentru ca nu vreau sa deschid un subiect din sfera patologiei) – asa este el mai nervos, mai impulsiv din fire, dar ce conteaza, il iubesc oricum, deci sunt o fiinta minunata.
  • Nu are timp sa se intalneasca cu tine acum, poate luna viitoare sau poate la primavara, cand se mai incalzaste.
  • Abia asteapta sa te vada, te iubeste, bineinteles ca vine la intalnire, negresit, daca nu bate vantul.

 

3. Iubirea trece. Vine, doare si trece! Dupa ce ca vine greu, o astepti de ti se lungesc urechile, te loveste fix in moalele capului, sta putin si pleaca repede. De multe ori, noi o ajutam sa plece, facandu-i frumusel bagajul. Chiar daca a existat de la inceput ca o forta imensa, iubirea nu este un sentiment care sa ramana constant si nealterat toata viata. Dragostea vine si pleaca, fie si intre cei mai iubitori parteneri. Iubirea se cere a fi cultivata, materializata, investita in relatie, intretinuta – altfel moare.

Chiar si intr-o relatie bazata pe respect reciproc, sustinere, stimulare, compatibilitate naturala in care personal cred, toleranta, cunoasterea si descoperirea reciproca, incredere, intelepciunea de a gestiona momentele de criza, iubirea vine si pleaca in ritmul ei propriu si poate creste in timp.

Intr-o relatie dominata de egoism, orgoliu, neincredere, lipsa respectului mutual etc – iubirea este ucisa printr-un viciu de atitudine.

Cred in negocierea si compromisul in angajamentele parteneriale pe parcursul lor, insa nu atata timp cat te simti constrans in a le face, cand nu ai incotro, cand te simti obligat, cand ti-e greu sa lasi de la tine, cand devine o povara. Daca relatia devine o povara in numele iubirii, ea nu isi are sensul.

4. Cateodata a iubi inseamna a renunta. O iubesti, esti nebun dupa ea, ai face totul ca sa o ai sau sa o pastrezi, Universul tau graviteaza in jurul ei, este Soarele tau, este totul pentru tine. Insa ea, nimic. Ramane impasibila si rece oricat ai incercat. Nu o impresioneaza nimic. Tu esti gata sa rastorni muntii, sa intorci lumea cu fundul in sus, sa stai in cap pentru ea, iar ea pare de gheata. Pasivitatea ei te face sa suferi. Nu iti raspunde cu aceeasi moneda. Poate v-ati iubit candva, insa acum lucrurile nu mai stau ca inainte. Ea vrea o pauza. Da, exact acum in culmea iubirii tale vrea sa se clarifice, sa se detaseze de relatia cu tine. Povestile din spatele acestui scenariu pot fi foarte variate, despre cum s-a ajuns aici, a cui este mai mare sau mai mica vina, in ce context s-a creat aceasta situatie, etc.

Te gandesti ca, daca o lasi sa plece, o pierzi; daca il lasi “liber” nu se mai intoarce. Iti vine sa il/o legi de piciorul patului si parca acum il iubesti mai mult decat niciodata. Poti face un singur lucru destept: daca vrea sa plece, las-o sa plece! Accepta imediat situatia si nu insista sa ramana daca nu isi doreste, daca are indoieli sau daca nu ii este clar incotro.

A insista sa ramana cand isi doreste sa plece, nu face decat sa o indeparteze si mai tare. Insistenta si juramintele tale, indiferent daca esti femeie sau barbat, nu isi au niciun rost in aceasta faza (si nici macar explicatiile). Las-o sa plece imediat, ori atunci cand isi doreste, ca sa poata reveni cu inima impacata.

Iubirea nu inseamna a incatusa pe cel de langa tine.

Lasandu-l sa plece exista intr-adevar posibilitatea de a nu se mai intoarce, insa tinandu-l pe loc, il pierzi negresit. Da-i drumul sa plece atunci cand isi doreste si daca va descoperi din nou in inima sa iubirea pentru tine, se va intoarce. Daca nu te iubeste, e spre binele tau ca pleaca, oricat de dureros ar fi.

Ma opresc aici cu “rautacismele” si ma grabesc sa inchei cu o concluzie personala, ceva mai dragalasa:

In love, to be OK, is not OK.

To be happy… is OK!

Noi 132011
 

“Care e cea mai luminoasă persoană din viaţa dumneavoastră?

Soţia mea, care a murit. M-a ajutat foarte mult – mergeam în concediu cu maşina de scris, eu dictam şi ea bătea la maşină.”

(text preluat din interviul acordat de Leon Dănăilă Roxanei Lupu, ziarul „Adevărul”, 11.11.’11)

 Comentariile sunt închise pentru Cum am aflat că şi eu văd la fel iubirea  Etichetate cu:
Sep 092011
 

Acest articol este o satiră. Am pornit cu ideea să scriu câteva versuri (de-o viaţă încerc să scriu o poezie, însă nu am reuşit niciodată). În ciuda eforturilor din această dimineaţă, ce se vede mai jos e „maxim de poezie” pe care mintea mea a reuşit să o producă la ora asta. Continue reading »

Aug 152011
 

Promisiunea de a face pe cineva fericit este un nonsens. Nimeni nu poate face fericit pe nimeni. Cum sa-ti explic? Fericirea este copacul inrodit din care tu alegi sa-ti culegi singur fructele. Iar copaci in gradina sunt destui, doar e mare gradina… numai ca nu-ti pune nimeni in traista. Si daca ti-ar pune, asta nu te-ar face mai fericit. Cu alte cuvinte, mai avem si noi cate ceva de facut pentru a fi fericiti. Cred ca un om fericit, in primul rand alege sa fie fericit: priveste in jurul sau si observa care sunt pomii inroditi ce il asteapta pentru a-i culege fructele. (Copacii sunt pusi pe oferit!) Este inutil sa cautam fructele intr-un pom abia inflorit sau intr-unul caruia i-a trecut vremea. A contribui la fericirea ta inseamna in primul rand a face alegeri potrivite…in dragoste.

Iubirea adevarata inseamna libertate: libertatea de a te alege pe tine de fiecare data, libertatea de a ma alege pe mine in fiecare zi. Iubirea este forta care asaza doi oameni unul langa celalalt fara alergatura unul dupa altul, fara lupta si fara munca de convingere. Acesta este inceputul oricarei relatii bazate pe dragoste, atractie, emotii, sentimente. Sunt fericit cand sunt alaturi de tine! Nu tu “ma faci” fericit! Prezenta ta in viata mea ma face fericita, faptul ca imi esti alaturi in originalitatea ta, in felul tau unic de a fi. Deci, nu trebuie sa faci nimic deosebit pentru a aduce persoana dorita in viata ta. Chiar te rog, nu face, in sensul de a nu te stradui prea tare! Celalalt ar putea cel mult sa-ti fie recunoscator pentru gesturile si eforturile tale, dar nu te va iubi neaparat, daca iti doreai cumva acest lucru.

Iubirea e pe gratis!  (si ajunge la toata lumea)

Iubirea e o forta naturala ce aduce alaturi de la sine, doi oameni care se cauta si se asteapta unul pe celalalt.

Chiar ma iubeste cu adevarat? incolteste in mintea celui indragostit. Te simti cu adevarat iubit ? vine si raspunsul. Cei care se iubesc intr-adevar se cauta reciproc in carne si oase si se asaza fara prea multe „politeturi” unul langa celalalt pe acelasi drum, catre aceeasi directie.

Acesta este doar inceputul unei relatii de o viata, de o vara (si chiar de o seara, ca sa rimeze).

Prezenta iubirii nu garanteaza reusita relatiei. Dar contribuie din plin la construirea, consolidarea si rezistenta ei in timp, desigur pe langa o multitudine de alte ingrediente despre care as vorbi poate alta data.

Pana atunci, inchei cu o cugetare foarte incantatoare, profund inspiratoare, calauzitoare si eliberatoare:

“Iubirile neimpartasite sunt doar incapatanari”