Iul 252013
 

Banal, va ziceti. Probabil toata lumea e indragostita de Yalom. La mine a durat ceva.
Prima data am citit Minciuni pe canapea. I-am dat-o si lui A s-o citeasca. Comentariul lui a fost: plictisitor de previzibila cartea asta; bine, trebuie spus ca A are un talent deosebit la a detecta sfarsitul unui film, autorul crimei, in fine miezul problemei. Mie, pe de alta parte imi place sa ma las dusa de poveste, infasurata in mister si actiune si surprinsa la final.
Comentariul lui m-a facut insa sa desconsider instantaneu cartea, punand-o la categoria “guilty pleasures”. M-a amuzat un pic sa imi inchipui cum s-a straduit mr. Yalom sa prezinte o poveste care sfideaza in mai multe feluri ceea ce trebuie facut in calitatate de terapeut, straduindu-se sa atace mai multe tabu-uri ale relatiei client-terapeut si primind la final un calificativ de “boringly predictable” pentru efortul sau de intriga politista.
Anul asta, intr-o intalnire cu cateva prietene cineva a adus in discutie o carte a dlui Yalom, in care terapeutul face schimb de notite cu clientul, privind sedintele de terapie, ca plata a sedintei si ca stimulant pentru blocajul in ale scrisului pentru care trebuia sa trateze clienta [printre multe altele].
Dupa aceasta discutie interesanta si intriganta, cand am ajuns in librarie, gandindu-ma sa imi iau ceva placut si relaxant pentru lectura de vacanta, si mi-am luat 2 carti de Yalom. Din nefericire cartea cu schimbul de notite nu am gasit-o atunci. Dupa lectura primei carti cu scurte povesti de situatii terapeutice implicand ca personaj central tema mortii-care a atras din nou exasperarea lui A.: “toata cartea e doar despre moarte?”-nu, Yalom zice ca e despre mama, am plonjat in lectura solutiei Schopenhauer.
Bam, bam. Si m-a lovit. Biblioterapie. Adica un fel de autoterapie prin carti. Foarte, foarte familiar. Foarte multa vreme am considerat ca singurul lucru care m-a tinut pe linia de plutire vreme indelungata au fost cartile. Am trait prin carti, am invatat din carti, m-am oglindit prin carti, am iubit in carti. Si nu genul:”cum sa inveti sa fii mai sigur pe tine in 3 zile”. Am spus aceasta idée intr-un grup de formare, iar ceilalti s-a uitat la mine ca la masini straine. Mda, nu ma simteam suficient de ciudata. Deci, am primit o mare validare pur si simplu; iata ca mai sunt ciudati ca mine. Funny thing, cateva saptamani mai tarziu descopar un grup pe facebook cu denumire biblioterapie in el. Iata cum se leaga lucrurile.
Bine, in cartea lui Yalom omu cu biblioterapia era ciudatul care avea nevoie de tratament- normal daca nu putea sa se exprime in lumea exterioara – si perspectiva fundamentala a terapiei ca vindecarea nu se produce decat in relatie. Mie mi-a luat asa vreun an doi sa pricep ce vor astia sa zica cu vindecarea in relatie. De fapt ca sa vad pe pielea mea cum functioneaza si apoi mi-am dat seama la ce se refera, dincolo de continutul pur si simplu cognitive derivat din intelesul strict senso al cuvintelor. Povestea in carte e asa: domnul terapeut e pe moarte [da, existentialistii astia se dau in vant dupa moarte] si un pic debusolat isi revede lista de fosti clienti intrebandu-se ce s-a ales de ei. Asa da peste numele unui client pentru care terapia s-a terminat cu un esec total. Chestia asta il face sa se intrebe ce face in prezent respectivul si devine un pic obsedat de chestia asta. V-am zis déjà, intriga nu e punctul forte al cartilor lui Yalom si puteti sa le cititi linistit stiind exact care este povestea, pentru ca nu acolo sta valoarea lor. Supriza totala respectivul client –un om complet disfunctional la momentul terapiei – era ghici un fel terapeut- consilier filosofic isi zicea el, datorandu-se vindecarea miraculoasa unui domn destul de mort [din nou chestia asta cu moartea] numit Schopenhauer. Ca o paranteza, citind primele pagini din cartea “O chemare curioasa” nu mai e asa surprinzator ca oameni extrem de disfunctionali se orienteaza spre frumoasa cariera de psihoterapeut.
Cartea continua in doua planuri, unul urmarind viata si gandirea fascinanta a lui Schopenhauer [cu siguranta o sa ma apuc sa il citesc, in ciuda misoginsimului sau manifest], un om incredibil de disfunctional si alt plan, cel al terapiei de grup in care bibliofilul nostru e transformat intr-o fiinta vie si umana. Mi-a placut la nebunie ideea unui grup de terapie restrains [erau parca doar vreo 5 membri] in care ajungi sa ii cunosti cu adevarat pe participant si in care poti sa oferi si sa primesti suport adecvat pentru crestere personala. Recunosc ca n-am priceput niciodata sensul participarii intr-un grup de terapie de 20 de persoane care se mai si schimba la o luna, dar pe de alta parte frica mea de interactiune cu mase mari de oameni si neincrederea mea nu sunt buni indicatori ai succesului meu intr-un astfel de grup. Mai ales daca ceilalti incep sa se transforme in obiecte si personaje diferite.
Asta probabil ca va fi cel mai lung articol de-al meu de pana acum, dar mai aveti un pic de rabdare. Pentru ca dupa cartea asta cu Schopenhauer care m-a atins in multe feluri am pus mana si pe cartea cu schimbul de notite despre sedintele de terapie. Ideea mi s-a parut fascinanta, mai précis partea cu terapeutul care ii da clientului gandurile sale despre sedinta. Acum, cartea nu e fictiune si lucrul asta s-a intamplat in realitate, dar vorbim aici de Yalom care probabil a avut instinctele si experienta necesare pentru a trece cu bine prin aceasta incercare. Chiar si asa, sinceritatea sa aproape dezarmanta si evidenta caldura cu care vorbeste despre partenerul sau de terapie sunt ele insele aproape terapeutice pentru cititor. Mai ales cand cititorul este o persoana care isi regaseste bucati trecute din viata intr-un mod izbitor in mare parte din ceea ce i se intampla clientei. A fost ca o recuperare de memorie intr-un sens reconfortant, adica fara pericolul ca situatia sa devina prea anxiogena. Am vazut de asemenea un Yalom, viu, real, cu limitarile sale, dar si cu doza sanatoasa si necesara de incredere in sine, in capacitatile sale de fiinta umana si de terapeut. Explicand la final doct planul de tratament si combatand o eventuala acuzatie de terapie haotica si la intmplare. Si uite asa amuzata si cucerita m-am indragostit

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.