Feb 282012
 

Mulți dintre voi știu deja că, deși nu m-am înscris la cursul de profil dar totuși m-am dus (eu sunt o tocilară bătrână, v-am mai spus), am reușit să mă ciondănesc cu titularul de abordare tocmai din prea prezentare, ceea ce nu cred c-a mai reușit cineva (devenind astfel posesoarea unui ascendent de inteligență emoțională, cum să vă spun, cam irațională). Uitându-mă la notele creativității colegilor mei, de care sunt foarte mândră, văd numai zece (vreo doi de 9, cred), ceea ce mă determină să mă simt de-a dreptul invidios-rușinată. Dacă impresioniștii ar fi fost dentiști, spune Woody Allen (doar că eu nu l-am citit), atunci și eu aș fi fost un student creativ foarte bun, care nu se duce la cursuri la care nu s-a înscris și care-și înghite prezențele vorbite cu apă sărată. Doar că eu l-am citit, pare-se că nepotrivit, pe Steven Pinker, care, voila, l-a citit pe Woody, care a primit o scrisoare de la Vincent van Gogh, pe care nu știu, zău, dacă nu cumva am scris-o eu: “Doamna Sol Schwimmer mă dă în judecată pentru că i-am făcut proteza așa cum am simțit eu, și nu ca să i se potrivească în gura ei ridicolă! Și chiar așa e! Nu pot lucra la comandă ca ultimul negustor! De aceea am luat hotărârea să-i fac o proteză enormă și neuniformă, cu niște dinți urâți, sălbatici și explozivi care parcă-și aruncă vâlvătăile în toate părțile! Și ca să vezi, acuma cică e supărată pentru că nu-și poate fixa proteza în gură! Am încercat să i-o așez eu, dar n-a mers, pentru că bucăți din ea îi ieșeau din gură ca niște vreascuri care ard. Cu toate acestea, mie mi s-a părut o lucrare frumoasă.”

Asta-i cea mai normală definiţie a creativităţii, că tot m-au întrebat astăzi câţiva.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.