Ce tine Pamantul?

 Posted by on 8 mai 2012  Filmul si eu
Mai 082012
 

Imi plac filmele alea dupa care nu mai stii care-i granita intre tine si ele. Cum ar veni, te faci un fel de abur. Stiu ca ma intelegeti, chiar daca azi eticheta nu sta drept pe cuvintele mele. Am sa declar cateva filme minunate, dar minunatia lor ramane neatinsa, asteptandu-te pe tine sa o agati. Adica misterul ramane acolo, ca daca eu comit imprudenta sa descriu ce nu se poate descrie, v-am creat asteptarea grabnic ocupanta de  gol.Sa incepem, fara nicio ordine a intrarii in scena, un fel de aducere (in/a) minte a filmelor care m-au tinut locului, in tacere integrala si nemiscare nici macar de comentariu. Asa se manifesta la mine. Nu voi declara rezumatul filmului, ci doar ecoul pe care l-a lasat in mine.

Legenda lui Bagger Vance. Golf. Era pe Tvr. Ma uitam intre oboseala si somn. Cand golful asta ma desprinde  si ma aseaza intr-o stare de luciditate ametitoare (la a doua vizionare, peste ani,  nu s-a mai intamplat, pentru ca  ma asteptam  sa traiesc iar ce poate veni doar fara comparatie ). Va redau cateva vorbe: « In fiecare din noi exista avant. Se naste cu noi, e doar al nostru, nu se poate invata, nici nu-l poti invata de la altii. Trebuie sa-ti amintesti de el. » « -Incep sa simt jocul. -Bine. » « -Incepe sa fie tot mai greu. – Va inselati, domnule. E greu demult. » « Va aduc la cunostinta ca nu exista diferenta intre a castiga si a pierde. In nimic. » « -A sosit timpul.- Pentru ce ? – Pentru a vedea campul. – Il vad. Are o lungime de 445 yarzi, iar la capat are un steag rosu.- Daca ati fi pe camp, nu ati lovi mingea asa, de parca ati taia trestia. Iertati-ma, cositi in continuare. – Ei , ce e acest camp ?… » Mai departe scrie-n legenda.

“Ce tine Pamantul?” Il numesc asa, pentru ca am vazut intamplator un final de film in care un batran intreaba : -Stiti voi ce tine pamantul ? -Cum adica, sa-l tina ? Nimic. El sta singur. Doi oameni si-au dat mana. Simti ceva? Intreaba batranul. Asta tine pamantul. Stiu ca am desfacut gestul acesta, l-am dezbracat de cele doua maini, sa vad clar ce ramane si m-am minunat si mai tare.  Nu am vazut niciodata restul filmului, e semnat de Abuladze, “A necklace for my beloved”.

Tu mi turbi. Roberto Begnini.Prospetime extraordinara. Imi place  felul lui de a vedea lucrurile ca pentru prima data. Comedie din 1983 care uneste cateva scurt-metraje delicioase. Daca treceti printr-o pasa proasta, uitati-va cum se duce Benigno la banca sa imprumute bani pentru o casa : « – Deci,daca am inteles, vreti un imprumut ca sa cumparati o casa, nu ? – Exact. – De o suta de milioane ? – Exact. – Dar vedeti, din pacate nu va cunosc personal. – Domnule director, nici eu nu va cunosc personal, dar am incredere. – Inteleg. Dar dvs stiti cum functioneaza bancile ? Aveti vreo idee ? – Sigur. De fapt este foarte simplu…Lasati-ma sa termin caci nu vreau sa ma considerati un profitor. Eu nu sunt genul de om caruia sa-i dai 100 de milioane, sa-i ia si sa nu-i mai vedeti. Nu, directore, nu sunt genul ala si nu va permit sa credeti asta. Va semnez o foaie unde zic : am sa platesc rata acestei banci etc. Eu iau 100 de milioane pe care ii inapoiez…subliniat.- Deci vreti imprumut 100 de milioane. Puteti avea acesti bani investiti ? (in vestiti= in haine intelege Benigno) – Cum ? O suta de milioane in haine ? poate sa pun si lucrurile de cand eram mic. Niste pantaloni scurti, sandalele…Dar tot nu ajung. Are cineva 100 de milioane in haine ? » Imi place rasul sanatos la fel de mult ca linistea. Poate pentru ca ocupa acelasi spatiu ? Cautati Tu mi turbi.

Magnolia. Multa vreme a fost preferatul meu. Eu m-am apropiat cu pasi numarati de specia umana. Emotia cea mai mare mi-o luam din natura. Filmul acesta mi-a daruit o compasiune imensa pentru om. Multumesc, Magnolia. 

The Bothersome Man. Norvegian. O surpriza nemaipomenita. Daca nu va mai bucura un miros de placinta, un cantec, un sentiment, uitati-va la filmul asta fantastic. Fantastic de doua ori. Indescriptibil.

Waking life. Pentru prima data vazusem miscarile omului transferate in desene animate. Vibrarea continua a acuarelei si inzestrarea ei cu gestul omenesc m-a uluit. E un film cu multa miscare, multe cuvinte cautatoare, explicative, intrebatoare si raspunzatoare  si mult vis. Waking life. Il tin deoparte inspre revedere. .. La un moment dat doi oameni tac. Pe ecranul unui cinematograf. Tac. Si se prefac in  nori in timp ce tac si se privesc ochi in ochi. Prezent. Parca tot vartejul de vorbe, multe, foarte multe vorbe si-a gasit menirea in momentul acesta sacru.

On a clear day You can see forever (1970) Barbra Streisand si Yves Montand. Intr-o zi senina poti vedea limpede/Limpede si foarte clar/Cine esti. Intr-o zi senina/Ce mult te va surprinde/Ca lumina fiintei tale/Straluceste mai tare decat sorii/Te vei simti o parte/ Din toate vaile, muntii si marile/O lume de care niciodata n-ai auzit pana atunci./ Intr-o zi senina/ Poti vedea limpede /Si foarte clar/ Si pentru totdeauna./ Ridica-te /Si priveste in jur/ Si vei vedea cine esti. E greu sa faci unele adevaruri palpabile, sa le dai forma. Cantecul asta la inceput de film nu m-a miscat mai deloc. Aceeasi melodie la sfarsit a capatat o prospetime deosebita. Pornind de la o femeie care vrea sa se lase de fumat.

Zorba Grecul. Nominalizarea asta nu  e o surpriza pentru nimeni. Ce mi-a facut mie Zorba, nici un alt film nu a mai reusit (nici nu e nevoie :  ).  Pentru ca aici nu se poate fara cuvinte, o sa numesc starea de Zorba, fara nicio retinere, catharsis. Daca nu era prabusirea aceea minunata de la sfarsit (« Ai vazut vreodata o cadere asa magnifica ? ») , nici lucrurile din jurul meu nu ar fi inceput sa vibreze a gol plin de viata.

Viziune placuta !

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.