Eutanasia, încotro?

 Posted by on 25 noiembrie 2011  Responsabilitate
Noi 252011
 

Departe de mine gândul de a provoca vreo discuție interminabil de morală despre eutanasierea oamenilor, acum, pe vremea finită a câinilor.

Departe de mine intenția de a dezlumina vreo altă zonă de psihologie, întunecându-vă cu a mea.

La un seminar introductiv al unui curs de psiho-oncologie, desfășurat acum câteva zile, o voce din sală l-a întrebat pe vorbitorul străin (știți întrebările acelea savante, puse pe ton pițigăiat, în ultimul minut, de către doamne înalte?): „Ce părere aveți, Maestre,  despre eutanasie?” Domnul a răspuns, catolic-foarte și zâmbitor-amar: Știți, pe-acolo, pe la noi, se întâmplă să se afle-un Vatican.” (N-a răspuns chiar așa, ci mult mai sec, da’ nu mă pot abține să nu focalizez, dețin un obiectiv absolut personal.)

Un alt coleg, nu prezident, ci stătător în scaunul de sală, comun și rezistent, s-a ridicat, a luat microfonul și a spus cam așa (desigur, el vă vorbește acum prin litera mea): „Nu sunt de acord cu colegul meu. Nu există niciun Vatican, deși el se află chiar în ţara mea. Există, în schimb, realităţi obiective: în patruzeci de ani de oncologie, niciun pacient nu mi-a cerut să-l omor. Aparținătorii însă da.”

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.