Happy

 Posted by on 5 noiembrie 2011  Autocunoastere
Noi 052011
 

David Niven este un tânăr suficient de atrăgător încât să îţi doreşti a face cunoştinţă cu el.  Ca bonus, pe lângă faptul că pare a fi agreabil şi „zâmbăreţ”, a mai scris şi câteva cărţi (sau trebuia invers? adică…pe lângă faptul că a scris câteva cărţi mai e şi agreabil şi zâmbăreţ…!?). Micuţe, deloc dificile la lecturat, cu miez, plăcute, colorate (nu, nu sunt cărţi de colorat, deşi la câtă veselie emană, nici mult nu mai aveau), optimiste şi cu toate astea profunde. Par a fi cărţi de self help, dar nu sunt. Sunt mult mai mult decât atât. Sunt rezultatele unor cercetări de ani de zile transpuse în cuvinte simple pentru ca oameni normali (ca mine şi ca tine) să le poată înţelege, să îşi deschidă mintea pentru a cuprinde conţinutul, dar mai ales pentru a aplica cele scrise cu uşurinţă.

–          „The Simple Secrets for Becoming Healthy, Wealthy and Wise” – pe înţelesul tuturor, rezultatele a peste o mie de studii ştiinţifice cu privire la sănătate, bogăţie şi înţelepciune

–          „The 100 Simple Secrets of Successful People”

–          „100 Simple Secrets of the Best Half of Life”

–          „100 Simple Secrets of Happy Families”

–          „100 Simple Secrets Why Dogs Make us Happy”

–          „100 Simple Secrets of Great Relationships”

–          „100 Simple Secrets of Healthy People”

–          „100 Simple Secrets of Happy People”

Ultima dintre ele, 100 Simple Secrets of Happy People, am zărit-o pe biroul lui Adrian într-o zi în care eram tare întoarsă pe dos, moment în care am întrebat: „cine e nenea ăsta care crede că le ştie pe toate, iar dacă deţine astfel de secrete, de ce le-a tăinuit până acum? Ia uite ce se mai trezeşte câte unul că ştie cum să mă facă pe mine fericită (desigur, ca majoritatea, şi eu cred că fiecare carte e scrisă despre mine şi pentru mine), iar mie uită să îmi spună. Ia dă-o încoace să văd ce reţete magice are şmecherul ăsta.” Aşadar, am împrumutat-o, am citit-o, m-am înveselit şi ţin să îţi mărturisesc şi ţie câteva dintre secretele acestei micuţe cărţi amuzante şi educative totodată. Nu sunt lucruri noi. Sunt lucruri pe care le ştiam, dar pe care le uitasem, lucruri pe care nu aveam curaj să le aplic (neconştientizând valoarea lor) şi care mi-au fost prezentate într-o lumină nouă, curată şi fooooarte strălucitoare :

1. Viaţa ta are un scop şi un înţeles. Gândeşte-te: locurile acestea prin care îţi faci veacul ar mai fi la fel fără tine? Oamenii ale căror vieţi le-ai influenţat în sens pozitiv sau negativ nu ar fi cumva diferite dacă tu nu ai fi existat? Copilul tău ar fi existat dacă nu i-ai fi dat tu naştere? Cum ar fi fost vieţile părinţilor tăi dacă nu te-ai fi născut? Cum ar fi fost viaţa partenerului de cuplu actual şi vieţile celor precedenţi dacă tu nu le-ai fi tulburat existenţa? Fiecare persoană care şi-a pierdut o clipă din viaţa ei stând de vorbă cu tine a fost afectată într-o măsură mai mică sau mai mare de prezenţa ta. Cum şi-ar fi petrecut clipa respectivă dacă nu i-ai fi ocupat-o tu? Înţelegi? Eşti important(ă). Eşti foarte important(ă). Atâta timp cât cineva a ales să îţi dăruiască, de pildă, o oră – două – trei din timpul său (ţinând cont că ar fi putut face o infinitate de alte lucruri cu sens pentru el/ea în acea perioadă) înseamnă că eşti important. Contezi. Poate nu contezi tot timpul pentru cineva, dar ai contat cel puţin atâta timp cât i-ai afectat existenţa. Viaţa poate avea o multitudine de scopuri / sensuri. Depinde de tine să le găseşti. Sensurile se pot schimba de la o zi la alta. Ţine cont că merită să fii adaptabil şi să le schimbi în aşa fel încât acestea să fie apropriate celui care eşti azi. Dacă mâine eşti o persoană diferită faţă de cea care ai fost ieri, nu te agăţa de sensul de ieri. Caută sensul de azi. Pentru că acesta te va reprezenta şi doar acesta te va motiva să trăieşti. Renunţă la „dacă aş fi făcut nu ştiu ce…”, „dacă nu aş fi greşit…”, „dacă aş reuşi numai să câştig nu ştiu ce sumă pentru a-mi rambursa creditele….” ş.a.m.d.! „Dacă” te blochează în sensul anterior, într-un sens care nu mai are valoare în prezent. „Dacă” nu te lasă să creşti. „Dacă” te îndepărtează de realitate (ţii minte? Realitatea e ceea ce ai şi trăieşti ACUM, nu ceea ce ai fi vrut sau ţi-ai fi dorit sau ţi-ai stabilit tu ieri, luna trecută, anul trecut etc.) Caută sensul pornind de la premisa că eşti aşa cum eşti acum (spre exemplu: înglodat în datorii…ştiu eu ce ştiu : – ))). OK. Ai stabilit punctul de plecare. Ce înţeles poţi da vieţii tale pornind de la ceea ce eşti acum (şi să nu te aud cu „dacă aş fi fost…”, că te omor!). O lungă perioadă (cred că timp de vreun an şi jumătate – doi) nu am reuşit să îmi găsesc un sens al vieţii, fiind blocată în acel „dacă”. După ce am contractat credite în sumă foarte mare de la un anumit creditor (tu cu cine faci banking? : – ))), am fost blocată în regrete muuult muuult timp. Ori de câte ori spuneam: Punct. Gata. De azi înainte văd ce mai pot face cu viaţa mea, mă izbeam de întrebarea „dar cum ar fi fost viaţa mea dacă nu aş avea acele împrumuturi de la bancă?”…şi mă blocam. Alunecam în trecut. Din nou. Şi din nou. Şi din nou. Timp de doi ani în care nu am putut trece de întrebarea „dacă”.

Mi se pare fascinant cum sensurile se ţes uneori singure, fără ca măcar noi să ne propunem asta. Şi fiindcă sunt cel mai la îndemână exemplu pentru mine însămi, la scurt timp după perioada de „dacă n-aş fi…” am început să fiu interesată de mine (dar fără să îmi propun; pur şi simplu lucrurile se legau natural), să îmi pese ce am avut de învăţat din toate aceste experienţe, să găsesc înţelesuri. Tot cam în acelaşi timp am ajuns să scriu pe site-ul lui Adrian, ulterior pe acest site, să îmi descopăr noi pasiuni, iubiri. Ce să mai…să îmi descopăr sensuri! Iar când am fost întrebată care a fost cea mai fericită perioadă din viaţa mea, ghici ce am răspuns? Acum. Fără să stau pe gânduri. Aşadar, starea mea de fericire nu are nicio legătură (eventual o legătură infimă) cu evenimentele exterioare. Mă aflu exact în acelaşi stadiu în ceea ce priveşte evenimentele din afară.

  1. Acum doi ani: înglodată în datorii => nefericită
  2. Acum: la fel de înglodată în datorii  => fericită. Ştii care e variabila care a apărut pe parcurs? Acum am un sens. Mi-am dat un sens. Nu a venit nimeni să mi-l găsească. Eu, cu ajutorul (trebuie să recunosc) unor oameni care mi-au fost alături, am găsit acel sens. Şi încerc să îl schimb ori de câte ori simt că astăzi nu mi se mai potriveşte.

Întrebare de pus în fiecare dimineaţă: „Ce pot face azi ţinând cont de situaţia mea prezentă? Cum sunt azi? Am doi părinţi, am doi copii, am serviciul X, am iubitul X , sunt sănătoasă, mă simt bine etc. Deci, către ce mă îndrept? Ce sens poate avea viaţa mea ţinând cont că sunt aşa cum sunt azi şi că sunt înconjurată de persoanele X, Y, Z?”

A doua zi: „Ce pot face azi ţinând cont de situaţia mea prezentă? Cum sunt azi? Mai am doar un părinte, am doi copii, însă unul dintre ei a ales să plece la studii în U.S., deci probabil îl voi vedea peste 6 luni, am serviciul Ţ, am divorţat, mă aflu în investigaţii medicale şi aştept rezultatele, tocmai am vomitat de dimineaţă etc. Deci, către ce mă îndrept? Ce sens poate avea viaţa mea ţinând cont că sunt aşa cum sunt azi şi că sunt înconjurată de persoanele A, B, C?”

Viaţa se poate schimba de la o zi la alta. Iar scopul de ieri (ca de exemplu să devin bogată valorificând nişte active pentru care nu am muncit), azi poate fi praf în ochi. Ce rost are să ne agăţăm cu dinţii de scopul de ieri atâta timp cât acesta nu mai are substanţă? Înţeleg să luptăm pentru scopuri care mai au şanse de a fi aduse la îndeplinire, dar scopurile şi sensurile nule în prezent (oricât de dureros ar fi pentru noi să conştientizăm că sunt nule) merită abandonate.

2. Fă în aşa fel încât scopurile tale să fie în concordanţă unele cu celelalte. Spre exemplu: nu îţi poţi fixa ca scop să nu munceşti niciodată, dar cu toate astea să îţi construieşti vilă la Snagov. Scopurile trebuie să se permită unele pe altele, să se înlesnească unele pe altele, să se sprijine pentru a fi aduse la îndeplinire. Le poţi transforma în scopuri mai modeste, în cazul în care simţi că nu poţi renunţa deloc la ele: spre exemplu, îmi pot lua un job part time şi să plătesc o chirie decentă pe undeva prin Bucureşti. Nu se poate şi marea şi sarea. Scopurile trebuie să fie în aceeaşi direcţie. Dacă scopurile se bat cap în cap, viaţa nu ţi se va uşura, ci dimpotrivă: ţi se va îngreuna. Pur şi simplu aproape că nu este posibil să îţi fixezi ca scopuri: a petrece timp suficient cu familia, dar totodată a munci într-o corporaţie multinaţională până în miez de noapte. Ambele scopuri pot fi importante pentru tine, însă oare sunt realiste? Sunt realizabile? Nu cumva se blochează unul pe celălalt? Cu durere în glas, trebuie să îţi spun că la un moment dat va fi nevoie să alegi: ori îţi modifici puţin scopurile în aşa fel încât să nu se blocheze unul pe celălalt, ori ţi le prioritizezi şi optezi pentru cel mai important dintre ele. Eu încă sunt revoltată din pricina neconcordanţei unora dintre scopurile mele şi nu am făcut încă alegerea despre care cu mândrie vorbesc mai sus. Pentru că îmi lipseşte curajul. A fixa ca scopuri: plata lunară a ratei către creditor + lecturarea unui anumit număr de cărţi pe lună + o serie de multe, multe alte lucruri pe care mi le doresc şi pe care aş avea capacitatea de a le aduce la îndeplinire (dacă aş avea o viaţă normală : – ))) simply do not match. Nu se poate. E ca şi cum ai avea 5 copii de crescut de care îţi doreşti foarte mult să te ocupi şi cu care vrei să îţi petreci timpul, dar în acelaşi timp mai vrei ca în fiecare seară să te duci la SPA (după ce pleci de la serviciul corporatist la ora 19 – 20) şi să petreci 2 ore pentru tine însăţi apelând la tratamente corporale şi faciale.  Nu este posibil. Dacă ai face asta, e clar că ţi-ai neglija într-o oarecare măsură cei cinci copii.

Viaţa nu e dreaptă. Şi nu e uşor să renunţăm la tot ceea ce am putea face. E cumplit să vezi cum ai capacităţile intelectuale, cum ai dispoziţie emoţională pentru a face ceva, dar pur şi simplu ţi-ai stabilit ierarhia scopurilor, iar unele dintre obiectivele tale (cele aflate pe primele locuri în ierarhie) îţi vor mânca toată energia şi timpul care ar fi putut fi alocate celorlalte obiective.

Am spus că sunt 100 de secrete ale oamenilor fericiţi. Am prezentat două. Mai am 98. : – ))

Articolul acesta a fost scris pentru o prietenă (da, da, recunosc: şi pentru mine; iar am început să îmi fac singură terapie online, aşa…în văzul tuturor; ce să-i faci?…de obiceiurile exhibiţioniste se scapă greu) care nu găseşte sensuri. Care vrea să crească, dar nu ştie cum. Care, deşi are resurse, nu are forţa de a le folosi. Şi pe care mi-aş dori să o ajut. Măcar printr-un articol. Din păcate, sensurile nu i le pot găsi eu. Pentru că nu trăiesc viaţa ei.

Ştii ce am făcut după ce am citit cartea lui David Niven? Fiind într-o dispoziţie de „mutat munţii din loc” (ţii minte? dispoziţia aia pe care o aveam în adolescenţă zilnic) mi-am cumpărat un parfum fără să îl miros, fără să îl încerc, ba chiar şi fără să îl văd (chiar şi designul acestuia îmi era necunoscut). Se numeşte „Happy”. Ghici ce stare mi-a indus mirosul pielii mele impregnate cu acest parfum?

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

  5 Responses to “Happy”

  1. Ghicesc eu! Ghicesc eu. O stare Clinica de fericire? 😛

  2. 1. „Viaţa ta are un scop şi un înţeles” … pe care-l il alege fiecare in parte … viata/viul in sine neavand nici un scop (decat daca, de exemplu, tot ego defineste conceptul si-l aplica la legea a doua a termodinamicii ajungand la ceva gen „ordered flow produces entropy more efficiently than disordered flow„). astfel in spatele imaginii frumoase (si utile pana la un punct) a unui scop/sens al vietii proprii … se ascunde „ne-omenescul” (in sensul de „lipsit de atributele umane”). ca sa simplific ideea: la fel cum am invatat (in mod neplacut) ca-i de preferat separarea puterilor in stat … la fel nu-i de dorit omnipotenta ego-ului. iar imho a face primul pas intr-o directie fara a fi constient de eventuale pericole care pot aparea in cale … e o loterie (care, dupa cum stim, pentru majoritate are alte rezultate decat cele scontate).

    sintetizand: daca cineva imi spune doar partile bune … ma minte prin omisiune … ceea ce, moralmente, nu e ok … iar majoritatea celor care scriu texte motivationale, exact aici se incadreaza. o informare corecta ar presupune (imo) si enumerarea elementelor negative (ca un minim necesar). in extremis, imi pot foarte simplu defini ca scop „nobil”/”divin” in viata curatarea pamantului de tot ce are o culoare a pielii diferita de a mea, sau de toti oamenii care gandesc altfel decat mine … cu „justificarea” (absurda, da’ acolo unde ego taie si spanzura, tot el defineste si absurdul) ca de fapt astfel fac un bine celorlalti (de aceeasi culoare sau care gandesc asemanator). cea mai simpla metoda de a evita tocmai aceste extreme e de a nu-ti lua prea in serios propriul ego … adica de a intelege ca desi in (universul) interior fiecare taie si spanzura, fara (universul) exterior dispare si interiorul.

    2. „Fă în aşa fel încât scopurile tale să fie în concordanţă unele cu celelalte” … adica fa tot posibilul ca ego-ul propriu sa fie intotdeauna pe primul loc. ce valoare are un „te iubesc” care urmareste interese proprii (in comparatie cu un „te iubesc” care ofera)? ce valoare are un cadou daca nu vine din inima, avand ca unic „scop” bucuria/fericirea destinatarului? da’ mai avem si „in concoderanta” … nu numai „tale” … ceea ce deschide calea catre „nu conteaza ca am gresit, ca realizez constient ca am gresit … da-i tot asa inainte ca tre’ sa fii consecvent ca sa-ti poti atinge propriile scopuri”.

    omul fericit e omul echilibrat … care ramane echilibrat … iar pentru orice echilibru e necesar si ce-i in celalalt taler al balantei. si nu asta ne dorim cu totii de fapt: sa fim fericiti inconjurati de alti oameni fericiti?

  3. Am inteles ca nu doriti sa scrieti carte, insa o explicatie ceva mai clara ne-ati putea da. Nu sunt sigura ca am inteles ideea. Si as fi interesata sa o aflu.

  4. 1 = „intra in capcana ego-ului”
    2 = „ramai in capcana, uita de ce-i in afara ei”
    … sau asemantator ar scrie-n cartea mea … daca as scrie … ceea ce, bineinteles, nu voi face.

Sorry, the comment form is closed at this time.