Aug 152011
 

Promisiunea de a face pe cineva fericit este un nonsens. Nimeni nu poate face fericit pe nimeni. Cum sa-ti explic? Fericirea este copacul inrodit din care tu alegi sa-ti culegi singur fructele. Iar copaci in gradina sunt destui, doar e mare gradina… numai ca nu-ti pune nimeni in traista. Si daca ti-ar pune, asta nu te-ar face mai fericit. Cu alte cuvinte, mai avem si noi cate ceva de facut pentru a fi fericiti. Cred ca un om fericit, in primul rand alege sa fie fericit: priveste in jurul sau si observa care sunt pomii inroditi ce il asteapta pentru a-i culege fructele. (Copacii sunt pusi pe oferit!) Este inutil sa cautam fructele intr-un pom abia inflorit sau intr-unul caruia i-a trecut vremea. A contribui la fericirea ta inseamna in primul rand a face alegeri potrivite…in dragoste.

Iubirea adevarata inseamna libertate: libertatea de a te alege pe tine de fiecare data, libertatea de a ma alege pe mine in fiecare zi. Iubirea este forta care asaza doi oameni unul langa celalalt fara alergatura unul dupa altul, fara lupta si fara munca de convingere. Acesta este inceputul oricarei relatii bazate pe dragoste, atractie, emotii, sentimente. Sunt fericit cand sunt alaturi de tine! Nu tu “ma faci” fericit! Prezenta ta in viata mea ma face fericita, faptul ca imi esti alaturi in originalitatea ta, in felul tau unic de a fi. Deci, nu trebuie sa faci nimic deosebit pentru a aduce persoana dorita in viata ta. Chiar te rog, nu face, in sensul de a nu te stradui prea tare! Celalalt ar putea cel mult sa-ti fie recunoscator pentru gesturile si eforturile tale, dar nu te va iubi neaparat, daca iti doreai cumva acest lucru.

Iubirea e pe gratis!  (si ajunge la toata lumea)

Iubirea e o forta naturala ce aduce alaturi de la sine, doi oameni care se cauta si se asteapta unul pe celalalt.

Chiar ma iubeste cu adevarat? incolteste in mintea celui indragostit. Te simti cu adevarat iubit ? vine si raspunsul. Cei care se iubesc intr-adevar se cauta reciproc in carne si oase si se asaza fara prea multe „politeturi” unul langa celalalt pe acelasi drum, catre aceeasi directie.

Acesta este doar inceputul unei relatii de o viata, de o vara (si chiar de o seara, ca sa rimeze).

Prezenta iubirii nu garanteaza reusita relatiei. Dar contribuie din plin la construirea, consolidarea si rezistenta ei in timp, desigur pe langa o multitudine de alte ingrediente despre care as vorbi poate alta data.

Pana atunci, inchei cu o cugetare foarte incantatoare, profund inspiratoare, calauzitoare si eliberatoare:

“Iubirile neimpartasite sunt doar incapatanari”

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

  One Response to “Iubire, vii… de parca te duci”

  1. iubirea nu-i o afacere, nu-i o serie de tranzactii cu dat si primit … iubirea o oferi (daca o oferi) si e primita sau refuzata ce celalalt. in plus, nu cred ca poate fi vorba de incapatanare si pentru ca nu poti decide sa iubesti (iar cand „te incapatanezi” o faci rational). ratiunea nu da viata iubirii, ea doar incearca s-o explice …

Sorry, the comment form is closed at this time.