Joaca de-a doctorul

 Posted by on 31 martie 2011  Psihologia copilului
Mar 312011
 

Deşi toţi adulţii au avut o curiozitate naturală în copilărie cu privire la alcătuirea fetiţelor şi a băieţeilor, acum, în calitate de “oameni mari” sunt înfricoşaţi de interesul copiilor lor pentru acelaşi lucru. De ce? În mod logic ar fi oportun să îi înţeleagă. Dacă un adult în perioada de început a vieţii a fost agresat verbal de părinţii săi din cauza inventivităţii şi curiozităţii generale ieşite din comun, nu ar fi normal să dea dovadă de mai multă deschidere faţă de propriul copil, la fel de curios şi de inventiv? Extrapolând: dacă tu ai chiulit, de ce te superi pe copilul tău că repetă istoria, dacă ai fumat, de ce îi scotoceşti adolescentei tale prin ghiozdan în căutarea pachetului de ţigări, dacă te-ai îndrăgostit la 12 ani, de ce te aştepţi ca preadolescentul tău să nu se îndrăgostească şi el la aceeaşi vârstă? Adu-ţi aminte de tine atunci! Unde a dispărut empatia? Nu îţi cer să îl aprobi, ci doar să îl înţelegi. Nu te identifici afectiv cu “agresorul” tău cel mic de acasă? Fă un efort de reamintire a emoţiilor care te copleşeau atunci şi gândeşte-te cum acelaşi tip de emoţii îţi copleşesc copilul. Nu îi cere celui mic să gândească cu mintea ta de acum. (şi recunosc că îmi vine să spun, dar n-o fac : -) “eşti idiot? cum poţi să nu îţi mai aduci aminte?”).

Copiii îşi explorează organele genitale foarte de timpuriu, de îndată ce încep să îşi dea seama de diferenţele dintre băieţei şi fetiţe. Din punctul meu de vedere, problema nu-i a lor, ci a noastră, a adulţilor. Dintr-o dată, îngeraşul, jucăria, odrasla părinţilor iese (în ochii noştri) din rolul de bebe sau de copilaş neajutorat şi te obligă să îl priveşti ca pe un potenţial partener sexual al cuiva în viitor, lucru greu de îndurat de părinţi. Numai ideea le repugnă. Nu. Copilul ăsta e odorul meu cât se va putea de mult (eventual până la o vârstă cât mai înaintată). Comportamentul aşa zis masturbator al copilului te forţează practic să ţi-l imaginezi peste o vreme puternic şi viril (băieţii) sau feminină şi fertilă (fetiţele), confruntându-te cu lipsa de susţinere a imaginii pe care ţi-ai creat-o cum că întotdeauna va fi pruncul tău inocent. Plus, în afară de asta, te obligă să stai faţă în faţă cu propriile sentimente legate de sexualitatea ta, or nici asta nu-i uşor.

Atingerea organelor genitale de către copiii foarte mici nu diferă pentru ei prea mult faţă de atingerea oricărei alte părţi ale corpului. Pe măsură ce cresc, pe la câţiva anişori, încep să perceapă diferenţa. Ce poţi face tu? Depinde ce vrei. Intenţionezi să ai un copil care se va dezvolta armonios şi va coopera neindoios cu sexualitatea sa? Vrei să nu aibă blocaje? Vrei să fie dezinvolt, liber, curios şi cu dorinţă de explorare constructivă a viitoarei sale vieţi sexuale? Daca da, atunci înţelege-l, acceptă-i sentimentele şi emoţiile, dar încearcă să îi distragi atenţia (bineînţeles nu cu forţa). Desigur, nu îl provoca. Nu îl aţâţa prin comportamentul tău şi al soţului, dar permite-i să treacă prin etapa asta fără să se simtă vinovat. Dacă nu este doar o etapă trecătoare, atunci investighează puţin cauzele care l-ar putea determina să prelungească etapa mai mult decât ar fi normal. Poate copilul este foarte tensionat şi a găsit în asta o modalitate de descărcare a stresului. Nu te gândi că e prea mic pentru a fi stresat. Nu există prea mic atunci când e vorba de tensiuni. Este foarte posibil să aibă 6 ani şi să fie foarte încordat. Încearcă să descoperi dacă aşa este şi ce poţi face tu pentru a-l destresa.  Dacă l-ai surprins într-un aşa zis act masturbator (de fapt nu e chiar masturbator, dar hai să îi zicem aşa, pentru simplificare), nu te arăta şocată (dacă te-ai arătat bulversată, e posibil să îl traumatizezi definitiv şi să îşi formeze vinovăţie vis-a-vis de sexualitatea lui pe care o va căra multă vreme în spate). Doar nu vrei să îl opreşti din explorarea propriului trup…asta ar echivala cu transformarea trupului în fructul oprit…or cu toţii ştim cât de plăcut e fructul oprit şi cât tânjim după acesta. Asta îmi aminteşte de experienţa mea de fumătoare: cât timp mi s-a interzis să fumez, nu exista moment al zilei să nu mă gândesc cât de plăcut ar fi să pot să îmi aprind o ţigară (şi desigur, o făceam, dar pe ascuns). Imediat ce mi s-a permis fumatul, a devenit dintr-o dată neinteresant şi nemafiind restricţionată de cei din afara mea, am renunţat la ţigări. Aşa e şi cu atingerea organelor genitale. “A, îmi interzici? Ok. Înseamnă că e ceva suspect cu partea asta a corpului meu…văd că provoacă prea mare zâzanie printre adulţii din jurul meu. Lasă că pleacă mama la culcare şi voi continua explorarea.”

Cu cel mai calm ton din lume poţi sugera copilului să se îmbrace (în cazul în care l-ai surpins cu pantalonaşii jos), distrăgându-i atenţia către altă activitate (pe care eventual să o desfăşuraţi împreună: de exemplu să jucaţi o piesă de teatru amândoi pe covorul din sufragerie), urmând să îi explici ulterior care sunt diferenţele dintre băieţei şi fetiţe, spunându-i că e normal să fie curios şi că îi poţi transmite toate răspunsurile de care ar avea nevoie. E suficient să întrebe. Fără îndoială că atitudinea ta ca părinte trebuie să ţină cont şi de stadiul de dezvoltare în care se găseşte copilul. A privi băieţeii sau fetiţele urinând e normal spre finalul antepreşcolarităţii, dar e anormal în şcolaritatea mică (aici motivaţia e mai mult legată de anxietate decât de curiozitate).

Educaţia sexuală trebuie să pregateasca copilul pentru îndeplinirea rolului lui sexual, astfel încât să îi ofere satisfacţia optimă de a fi băiat sau de a fi fată. Cu toţii dorim să oferim copiilor noştri instrumentele pentru crearea unei vieţi afective bogate, încununate de iubire, sexualitate armonioasă, eventual căsătorie. Legătura cu părinţii este vitală pentru dotarea copiilor cu instrumentele sus numite. Conexiunile tandre şi puternice cu tutorii sunt izvorul, baza pe care se formează încrederea în sine a copilului (şi implicit şi în sexualitatea sa).

La orele de educaţie sexuală, din câte am auzit (nu am prins pe vremea mea aşa ceva în şcoală), se pune accent doar pe procreare, pe protecţie împotriva MTS, pe anatomia sistemului reproducător etc. Nu-i rău nici aşa. Dar nu e suficient. Scopul educaţiei sexuale nu constă numai în transmiterea informaţiei ci şi în crearea la copil sau adolescent a unui grup de atitudini pozitive faţă de propriul corp, de propriul sex şi de rolul său sexual prezent sau viitor. Deci, cu alte cuvinte, educaţia sexuală cuprinde şi atitudinea părintelui faţă de masturbarea copilului şi de jocurile aşa zis erotice.

Ruşinea şi anxietatea legate de organele genitale pot tulbura grav dezvoltarea personalităţii copilului. Ne întrebăm de ce sunt atâţia adulţi timoraţi, care nu manifestă dezinvoltură “la aşternut”, care se blochează, nu fac dragoste decât cu lumina stinsă şi doar în afara postului bisericesc, de ce le e ruşine de ceea ce simt, de ce sunt atât de pudici şi stingheriţi când vine vorba de acest subiect tabu. Anxietatea cu privire la sex le-a fost sădită pe parcursul copilăriei, prin prisma educaţiei pe care au primit-o (sau pe care nu au primit-o).

Libertatea excesivă acordată copiilor din acest punct de vedere e de asemenea dăunătoare şi poate provoca reacţii asemănătoare cu restricţiile abuzive. Privirea corpului gol al părinţilor poate naşte ruşine şi vinovăţie prin prisma plăcerii pe care copiii de o anumită vârstă o pot simţi. Totodată, jocurile de natură aşa zis erotică între copii le pot isca acestora chiar şi mai multe întrebări, iar permisiunea acordată pentru practicarea lor nu îi va ajuta prea mult. Cheia de boltă e formată din: informaţie, explicaţie şi deschidere. Tot ce vrea să ştie copilul trebuie să îi fie explicat, astfel informaţia devenind mijlocul prin care putem controla activitatea sexuală directă. N-ai vrea să ştii ce mi-am închipuit eu că înseamnă actul sexual atunci când am aflat acest concept întâia dată (din cauza lipsei explicaţiilor).

În acelaşi timp, informaţiile, conceptele pe care copiii deja le au atunci când îşi manifestă curiozitatea ar fi bine să fie investigate şi disecate de noi împreună cu ei. Nu-i demonta copilului teoriile din start, nu le ridiculiza. Aşteaptă să ţi le expună (după ce l-ai întrebat, în prealabil), discută-le cu el şi pe urmă întoarce-i varianta corectă, în aşa fel încât să aibă posibilitatea de a-şi evalua singur teoriile. La finalizarea fiecărei discuţii de acest tip, cere-i feedback. E important să înţeleagă corect mesajul transmis. Ce nevoie ar avea de încă o teorie fantezistă?

Dorinţa sau conduita masturbatorie poate genera angoasă şi sentimente de cupabilitate. E absolut necesar să acorzi maximă atenţie netransmiterii acestor mesaje către copilul tău. N-ai vrea să ai ulterior un adolescent care să se simtă în culpă pentru că are dorinţe de această natură. N-ar fi rău să încerci a-ţi deprinde copilul cu mecanismul sublimării (mai ales atunci când e mic).  Găseşte un înlocuitor pentru energia care îţi dă de furcă, mut-o pe altă pantă, deturneaz-o de la scopul ei fără a îţi obliga copilul să o refuleze. Obiectul rămâne neschimbat, dar se modifică scopul, iar pulsiunea se desexualizează.

Sexualitatea va fi o parte însemnată în viaţa viitorului adult pe care îl creşti şi căruia i-ai schimbat scutecele până nu demult. Ea îi va permite să comunice mai bine, să conlucreze cu partenerul, să fie unificat, integrat, să îşi satisfacă nevoia de afecţiune şi de iubire. Dacă unul dintre partenerii dintr-o relaţie sexuală se simte nelalocul lui şi incapabil de a-i oferi plăcere celuilalt sau sieşi, se pierde din respectul de sine, iar relaţia se degradează treptat. Nu ai vrea să îţi privezi copilul de una dintre cele mai mari plăceri ale vieţii, nu-i aşa? Atunci, tot ce îţi rămâne de făcut e să îl ajuţi. Pregăteşte-l şi oferă-i tandreţea şi înţelegerea ta pentru a-ţi transforma copilul în ceea ce ai fi dorit să fi şi tu.

Suntem cu toţii persoane sexuale, cu dorinţe şi instincte, iar explorarea sexualitatii este un lucru normal si sănătos.  De ce nu ar fi la fel şi pentru copilul tău?

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.