Apr 112011
 

Pentru cei care nu stiu, de la inceputul lui aprilie 2011 s-au deschis in Bucuresti nu una ci doua scoli Montessori. In plus eu impreuna cu sora mea am deschis ceea ce va fi a patra gradinita Montessori din Bucuresti.
Pare sa fie in sfarsit si in Bucuresti o efervescenta a miscarii Montessori care poate in cativa ani va atinge o masa critica de sustinatori. M-am gandit ca e un moment bun sa popularizez un pic conceptul de educatie Montessori care in alte parti ale tarii ca Timisoara sau Cluj e mult mai bine si de mai mult timp reprezentat. Ca sa nu mai vorbesc de alte parti ale lumii, in special Statele Unite in care scolile Montessori sunt foarte cautate si apreciate, ba chiar exista un numar semnificativ si in sistemul public nu doar privat. In Romania, din nefericire, chiar in randul profesionistilor in educatie, conceptul este putin cunoscut, desi probabil e aplicat intuitiv de orice dascal cu chemare pentru meserie.
Ce a facut Maria Montessori? Ceva foarte simplu: s-a hotarat sa observe cu adevarat copii. Cam acum 100 de ani. Si a ajuns la niste concluzii fascinante. Fiind in plus un om de stiinta riguros a reusit sa construiasca o metoda eficienta de educare a copiilor, respectand nevoile si personalitate fiecaruia.
In urma muncii ei a ramas metoda Montessori de crestere a copiilor care integreaza in fapt o teorie pshihologica, o metoda riguroasa bazata pe materiale special concepute si o practica foarte bine definita si dirijata.
Maria Montessori a pornit de la problema educatiei copiilor cu dizabilitati si a reusit sa aduca acesti copii la nivelul copiilor din scolile obisnuite, fapt certificat prin rezultatele obtinute de acestia la examenele normale cerute in Italia la acea vreme. Concluzia ei a fost ca scoala reuseste sa limiteze drastic potentialul copiilor, aducandu-i la un nivel deplorabil, mult sub potentialul lor.
Dupa aceasta a urmat infiintare primei case a copiilor (Casa dei Bambini) intr-un cartier sarac din Roma. Copiii celor care locuiau in acest cartier au fost adunati de pe strazi in aceasta Casa unde stateau intreaga zi, sub supravegherea unui personal necalificat si bineinteles a Mariei Montessori. Incet incet s-a observat preocuparea copiilor pentru a invata lucruri care ii ajuta sa se descurce in viata de zi cu zi, ceea ce acum se cheama viata practica. Copii s-au organizat astfel incat sa puna si sa stranga masa singuri, sa aiba grija sa fie curat si ordonat in casa lor si bineinteles sa stie sa se descurce singuri cu hainele si incaltamintea.
Maria Montessori a creat un mediu pe masura lor: mese, scaune micute, toate lucruile din Casa erau lucruri reale, nu jucarii, dar scalate la dimensiunea copiilor si lasate la indemana lor. Treptat au fost dezvoltate alte materiale pentru alte domenii de interes pentru copii: matematica, limbaj, geografie, etc.
Mai departe a observat ca acesti copii sunt capabili sa aleaga singuri cu ce materiale sa lucreze si asupra caror arii sa se concentreze, urmarind interesul natural al fiecaruia.
Materialele dezvoltate sunt ordonate in functie de complexitate si pe arii curiculare, multe dintre ele continand principiul controlui erorii, ceea ce inseamna ca lucrand cu ele copilul poate determina singur daca a rezolvat sarcina corect sau nu.
Educatoarea actioneaza ca un ghid, aratand copiilor cum se utilizeaza materialele si supraveghind desfasurarea normala a activitatii in clasa, cu respectarea regulilor convenite.
O serie de idei importante au derivat din acest travaliu, idei care sunt valabile si astazi pentru orice invatamant care se doreste modern si care urmareste cresterea unui copil independent, inteligent, ghidat de placerea de a invata si a se dezvolta si nu de scopul de a obtine nota 10.
Le-as enumera pe urmatoarele:
– copiii a o minte absorbanta, adica sunt capabili sa preia din mediul inconjurator toate informatiile care li se ofera pentru a le folosi pentru propriul program de invatare si dezvoltare cu care par ca se nasc toti fara exceptie; un exemplu fascinant in acest sens este modul in care copilul invata limba materna
– exista in viata copiilor niste perioade senzitive in care deschiderea lor la a ainvata anumite lucruri este maxima; pornind de la acesta idée, sistemul Montessori e organizat in perioade de cate 3 ani: 0-3, 3-6, 6-9. 9-12, etc.
– copiii au nevoie sa invete lucruri reale, care sa ii ajute in viata de zi cu zi si manifesta un entuziasm coplesitor in a acumula astfel de informatii; de aceea, crearea unui mediu pe masura lor care sa modeleze conceptual unei case la o scara mai mica este deosebit de stimulativ
– copiii sunt persoane competente, capabile sa conduca propria dezvoltare si s a isi urmareasca propriile interese, daca sunt lasati de la inceput sa faca acest lucru si li se acorda increderea necesara
– copii se nasc cu o motivatie intrinseca de a invata si e posibil sa pastreze acest lucru pana la sfarsitul vietii
– materialele Montessori ajuta copiii sa inteleaga lumea prin lucru in concret si sa ajunga treptat si armonios la un nivel adecvat de abstractizare
Ma opresc aici si promit sa mai revin asupra acestor idei. Sper ca v-am trezit un pic interesul in aceasta directie.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.