Noi 122011
 

Despre singuratate

A fi singur vs. a se simti singur

Despre insingurare

Sa fim seriosi, cine vrea sa fie singur? Cine si-ar dori sa traiasca de unul singur? Nimeni, evident – ar veni un raspuns grabit, ciocanind a “Doamne fereste” in lemnul din imediata vecinatate a cutiutei craniene. Cum ar fi sa-ti duci o viata in singuratate? Te trec fiori pe sira spinarii? Ti se face pielea de gaina? Dar de ce sa ne gandim la singuratate pe cand mersul firesc al vietii este sa ne gasim jumatatea pereche alaturi de care…puncte…puncte, stii si tu, nu-ti mai zic povesti. De ce sa vorbim despre singuratate cand oricine isi doreste sa traiasca alaturi de cineva; si inca nu “un cineva” oarecare.

Starea de singuratate este parte a vietii. Venim pe lume singuri (chiar daca esti nascut din sarcina gemelara) si plecam singuri (chiar daca murim impreuna – fiecare cu propria lui trecere). Uneori sunt clipe, ore, zile, ani, in care oricat de mult ti-ai dori sa nu fii singur, trebuie sau este de dorit sa fii singur, doar tu si cu tine, cu propriile tale forte, cu arsenalul tau de resurse. Prezenta sau ajutorul altei persoane din exteriorul fiintei tale nu ar fii de niciun ajutor.

Un batran sta in patul unui spital, dupa ce a beneficiat de tot sprijinul medicilor si sustinerea sufleteasca a familiei. Cei din jur il privesc neputinciosi, mizand pe capacitatea sa de supravietuire, iar el este singur in propria sa suferinta. A fi singur uneori nu tine de vointa noastra, ci presupune doar acceptarea.

Esti in sala de examen, tu, singur in banca si cu foaia ta de hartie, fata in fata cu sansa de a urma facultatea care te-ar putea propulsa in topul nivelelor tale aspirationale, sau la un concurs de care depinde viitorul tau financiar imediat.

Esti in fata unui auditoriu, o sala plina cu persoane de inalta clasa, cu ochii atintiti catre tine, dupa ce au platit o suma frumusica pentru a-ti urmari prezentarea. Esti doar tu si cu microfonul tau pe scena, dar pentru ca ai ajuns aici, cred ca deja esti destul de inteligent incat sa stii ce ai de facut pentru a nu te simti singur.

A fi singur nu este acelasi lucru cu a te simti singur. Sentimentul singuratatii este unul dintre cele mai angoasante trairi, resimtit ca fiind infiorator, profund dezadaptativ pe termen lung, demotivator pentru conservarea si continuarea vietii. Acesta este trait ca un vid interior, o negura in jurul propriei persoane pe care o percepe ca fiind rupta de cei din jur, deconectata emotional de ceilalti. A nu face fata sentimentului singuratatii impinge spre suicid. A face fata sentimentului singuratatii inseamna in primul rand a constientiza teama de singuratate. “Nu vreau sa fiu singur”. Aceasta teama ne indreapta deseori catre cultivarea unor relatii de substitut, relatii compensatorii, cautand cu disperare prezenta altor persoane sau animale, oricare ar fi acestea numai sa fie. Decat sa fiu singur, mai bine accept situatia asa sau mai bine accept aceasta relatie asa cum este ea. Teama de singuratate ne blocheaza uneori in a indrazni mai mult, in a ne urma propriile vise, dorinte. Teama de singuratate ne tine uneori intr-o relatie de cuplu nesatisfacatoare si plina de compromisuri, pana la renuntarea la satisfacerea propriilor nevoi.

Ce inseamna de fapt a te simti singur? Inseamna in primul rand ca existi ca fiinta umana. Cine nu s-a simtit singur uneori? Singuratatea se raporteaza la existenta constienta sau nu a unor nevoi, dorinte, idealuri, pe care fie nu le poti satisfice, implini, singur (si asa s-a inventat cuplul), fie nu stii ca poti, nu ti-ai descoperit resursele, posibilitatile. “Nu pot trai fara tine” spune el/ea in culmea disperarii de a ramane fara partenerul sau care odinioara ii satisfacea anumite nevoi, insa nu i le mai satisfice de mult si nici macar nu-si da seama. Chiar nu poti trai fara cineva anume? Nu poti supravietui, nu poti manca, nu te poti imbraca? Bineinteles ca poti, atata timp cat nu esti un copil. Singuratatea este sora cu abandonul si de aceea este puternic traita emotional la varsta copilariei.

Ce mai inseamna altceva a te simti singur? Inseamna ca stiu, am invatat, am resursele de a-mi satisfice singur anumite nevoi, cu prioritate cele de supravietuire, insa urcand mai departe pe treptele piramidei lui Maslow, constatam ca dupa nevoile de baza si cele de securitate, urmeaza nevoia de afiliere. Nevoia de a fi impreuna cu cineva, insa de data aceasta nu doar pentru a avea grija de vreuna din nevoile tale, ci pentru a impartasi, a imparti ceea ce tu ai, din dorinta de a oferi, de a da din preaplinul tau, a face schimb, de a apartine. Vrei sa facem schimb din nou?

Nevoia de relationare sociala, de a fi alaturi de ceilalti, cei multi, sau alaturi de cineva prin disponibilitatea si profunzimea unei relatiei intime, difera la fiecare dintre noi. In acelasi mod difera si nevoia de singuratate, de retragere de izolare, de a petrece timp doar tu cu tine insuti, de meditatie, de reculegere, de insingurare. A oferi timp de calitate celor dragi se echilibreaza intr-un fel la nivel interior cu a-ti oferi timp tie insuti, a te regasi a te accepta, a te cunoaste si recunoaste intr-un for interior in care numai tu te auzi pe tine.

Cred ca suntem pregatiti cu adevarat sa intram intr-o relatie de cuplu sanatoasa dupa ce ne-am trait si acceptat propria singuratate. Personal, consider ca a parasi pe cineva pentru altcineva, creaza riscul unei noi relatii viciate de aspectele neincheiate si puternic incarcate emotional din precedenta “afacere” de multe ori neincheiata cu adevarat. A trece dintr-o relatie in alta fara a-ti oferi un timp doar pentru tine, este ca si cum iti continui propria poveste de dragoste pe care o traiesti, schimband doar actorul care joaca rolul partenerului tau. Cu alte cuvinte, esti “aceeasi Badie cu alta palarie”. Aici nu conteaza daca esti cel care paraseste relatia in favoarea altuia sau daca esti cel care doar accepta iesirea partenerului din relatia cu tine, cautand imediat un partener de substitut. E ca si cum pe o veche fotografie, lipesti fata unui noi personaj. Riscurile sunt aceleasi: de a duce mai departe un pattern relational viciat in care partenerii erau nefericiti.

Pierderea cuiva drag (fie ca este sotul, sotia, iubitul, iubita sau un animal de companie) presupune trecerea printr-o perioada de doliu, de singuratate raportat la relatia trecuta, de constientizare a golului ramas in urma acesteia, de impacare cu propria vinovatie si acceptarea propriei neputinte, a-ti permite sa-ti traiesti tristetea si durerea, a-ti converti furia si mai ales a te ierta. In felul acesta, lasand trecutul sa treaca si traind suferinta prezentului, ne pregatim cu adevarat pentru o noua relatie cu tot ce inseamna binefacerile unui nou inceput. Cine si-a trait doliul, si-a acceptat pierderea, parasirea, ruperea relatiei, acest nou inceput poate veni ca o renastere in propria viata.

Avand in vedere ca nevoia de relationare si deopotriva nevoia de singuratate difera in functie de profilul de personalitate, este important ca la nivelul relatiei de cuplu, partenerii sa-si cunoasca si sa-si respecte aceste nevoi. Primul pas pentru acest lucru consta insa a-ti cunoaste propriile nevoi, a fi in contact cu ele si a actiona ca atare. Chiar daca esti parte dintr-un cuplu, unele nevoi se satisfac numai de unul singur. Vrei sa fii singur cateva ore sau cateva zile…?

In cazul unui profil de personalitate cu tenta schizoida, nevoia de singuratate, de insingurare este accentuata, aceste persoane cautand momentele de liniste si retragere, cu putine contacte sociale, detasati de interactiunea cu cei din jur, cautand confortul emotional in propria companie.

La cealalta extrema vis-à-vis de singuratate, un tip de personalitate borderline, nu suporta solitudinea, antrenandu-se permanent in noi relatii caracterizate prin instabilitate, evitand cu orice pret singuratatea, uneori chiar cu pretul vietii.

Dorinta de a nu fi singur pare de la sine inteleasa. De multe ori trecand prin momente dificile in oricare din aspectele vietii (sanatate, munca, relatii, financiar) ne gasim reursele de a merge mai departe avand sprijinul celor care ne sunt alaturi. Este important sa stii ca cineva iti este alaturi, ca nu esti singur, fie doar si sufleteste sau doar fizic. “Iti suntem alaturi” se spune si aceste cuvinte parca te incarca deja cu incredere si curaj, iar atunci, oricat de singur ai trai, faptul de a-i simti alaturi pe cei dragi, chiar si la diferente de fusorar si de anotimp, conteaza foarte mult.

In plan social, singuratatea este inca “pre-judecata”. Singuratatea este asociata cu nefericirea. Un om singur starneste mila (“Tot singura, saraca mama!”) sau este de neinteles cum de nu si-a gasit un partener, nu este inca intr-o relatie, “la varsta ei/lui”.

Cu toate acestea, viata de unul singur prezinta unele avantaje: ai mai mult timp si spatiu numai pentru tine, iti poti organiza nestingherit activitatile, ai un mare grad de independenta financiara si libertate de actiune. Nu deranjezi pe nimeni si nimeni nu te deranjaza, linistea domneste ca la ea acasa, nu te certi cu nimeni si nu ai de dat socoteala nimanui de unde vii, cand vii, de ce vii, ce-ai gatit, ce n-ai gatit, cine nu a spalat vasele sau cine a infipt laleaua-n branza…

A fi singur nu este acelasi lucru cu a te simti singur. Poti trai singur intr-o casa, intr-o firma (ai ramas cu stoicism singurul angajat) sau intr-o viata personala (single, mama singura, tata singur) in sensul de a nu avea un partener stabil de cuplu. Acest statut nu inseamna neaparat a trai si sentimentul singuratatii. Poti fii singur, dar sa nu te simti singur. Fie ca fugi de acest sentiment, prin angajarea in diverse activitati si relatii superficiale care sa umple locul gol de langa tine, fie dedicadu-te in totalitate altor aspecte importante si interesante pentru tine (copilul, creatia, munca) si acestea din urma fiind tot o fuga, dar mai elevata. Ar mai fi o a treia variana a posibilitatii de a fii singur, dar a nu te simti singur, in ciuda faptului ca esti in contact cu propriile sentimente autentice, insa nu cred in autosuficienta ca facand parte din normalitatea vietii psihice.

Te poti simti singur, chiar daca nu esti singur cu adevarat. Te poti simti singur chiar in relatia ta de cuplu: a fi neinteles, neacceptat, nedorit, neascultat, nevalorizat, neiubit. Aici este un punct in care singuratatea sau mai bine spus insingurarea poate fi o decizie, o alegere personala. Vreau sa fiu singur pentru a-mi clarifica unele lucruri despre ceea ce-mi doresc cu adevarat, am nevoie de un timp doar pentru mine, vreau sa ma detasez, vreau sa gandesc la rece. Daca tot ma simt singur, atunci chiar sa fiu singur pentru o vreme.  Singuratatea poate fi uneori o alegere: multumesc pentru oferta, dar mai caut – ca sa o citez pe Rodica Ionescu, dintr-un articol foarte interesant. In anumite conditii, singuratatea este binefacatoare, tamaduitoare, regeneratoare. Isus a ales singuratatea pentru o buna bucata de vreme.

Singuratatea asumata creaza premisele unui nou inceput.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

  7 Responses to “O clipa de singuratate cu sinceritate (ar fi un gest sublim)”

  1. …frumos…scris…sa fi singur…hmmm…singuratatea….ce sentiment …ce traire….tu prin tine exemplu…poti defini…ce este singuratatea?…

    • In afara de ceea ce am scris, alfel nu am nici cea mai vaga idee despre ceea ce este singuratatea.

  2. nu. ma refer (intr-un fel) la relativitate … adica, odata treaz si constient, incepi sa vezi lucrurile si viata de zi cu zi in mod diferit … comparatia cu visul constient (cand dormi si visezi, dar e tipul acela de vis in care totul decurge conform vointei tale) bazandu-se pe mai multe elemente:
    – nu mai ti-e teama
    – esti simultan observator detasat, dar si participant implicat puternic
    – stii ca-i un vis care e atat de real pe cat vrei tu sa fie
    – stii ca-i un vis care depinde de tine (in functie de gradul de implicare pe carel decizi tot tu)
    – stii sa faci diferenta intre vis si realitate
    – apreciezi si visul, nu numai realitatea

    singura legatura, desi oarecum fortata, cu „a visa cu ochii deschisi”/”a fantasma” ar putea fi proiectia … cand vizualizezi „am facut X” si apoi incepi sa te implici tot mai mult in vederea transpunerii visului in realitate … iar in timp probabil ca vei si reusi sa faci X. am folosit cuvantul „fortata” pentru a sublinia diferenta intre cele doua variante de vizualizari: „zbor fara costum spatial prin spatiu” (fantasma) si „zbor c-o nava spatiala prin spatiu” (vis constient).

    cu alte cuvinte (decat cele din comment-ul anterior): omul are nevoie (imho) de singuratate pentru a se (re)evalua in proprii ochi (dupa propriile criterii de moment) … deoarece astfel „se trezeste” la „realitate” (de fapt la ambele realitati, cea interioara si cea exterioara) si abia apoi poate „visa” constient (in incercarea de a suprapune realitatile … sau fie si numai pentru a se bucura de padurea care devine vizibila din spatele pomului).

  3. Jung spune „Who looks outside, dreams. Who looks inside, awakens.” … eu as opina ca tocmai visele constiente (cele dupa trezire) sunt cele mai fascinante …

  4. confruntarea si infruntarea singuratatii in simtire ucide/elimina egoismul … facand loc altruismului. egoismul transforma oamenii in „vampiri” … care te cauta doar atunci cand au nevoie de tine … si parca un viitor ca-n Daybreakers (2009), fie doar metaforic, nu e something to look forward.

    but, then again, what do i know? …

    • Ei, stii tu ce stii…caci altfel nu s-ar mai vorbi 🙂 Asa e, unii oameni ne cauta numai cand au nevoie de noi, altii nu ne cauta deloc! 🙂

Sorry, the comment form is closed at this time.