O pată.

 Posted by on 13 martie 2011  Fără categorie
Mar 132011
 

Seară de zi. Tramvaiul 16. Se eliberează un loc şi alunec în el.Privesc direct un profil de mamă (mai des părul ei tânăr din spate). In braţe este un bebe (aplicat la bebe, verbul „a fi” apare surprinzător de curat). Pe scaunul din faţa mamei – al doilea copil (sau primul, depinde de unde numărăm), o fetiţă care savurează vârsta „ce e asta”. Ii văd degetul arătând niciunde pe fereastră, urmat fde glasul vădit dezinteresat de răspuns. La un moment dat, degetul se opreşte pe o pată gri de sub geam. „Mami, ce e asta?” Mami nu răspunde. Fetiţa se trage încet înspre somn. Mai deschide ochii din când în când : „Ce e asta? hm?” „Să nu adormi!” „Nu dorm, zice fetiţa, ce e …”

După-amiază de a doua zi. Tramvaiul 16. Se eliberează un loc şi alunec în el.Privesc direct un profil de bunic (mai des liniştea lui din spate). Pe scaunul din faţa bunicului, o nepoţică înarmată cu o zambilă foarte mov. „O să iau una şi pentru bunica, îi plac tare florile”. Trecutul mă fură şi un gând îmi zâmbeşte la amintirea domnişoarei „Nu ştiu”. Intre timp, bunicul şi fetiţa coboară. Mă uit la cele două locuri goale. Sub geam, o pată.  Gri.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.