promotie la realism

 Posted by on 18 septembrie 2011  Responsabilitate
Sep 182011
 

Un psiholog in State castiga minim intre aprox. 30 000 $ – 50 000 $ pe an ( http://www.bls.gov/oes/current/oes193031.htm). Acesta ar fi unul debutant. N-ai vrea sa stii cat castiga unul cu o experienta de 10 ani in domeniu si care are si practica privata.

In tara noastra unul debutant daca are marele noroc sa-si gaseasca de lucru poate castiga cel mult 1200 RON pe luna, deci pe an are un venit de 14 400 RON. Daca vom converti aceasta suma in dolari la cursul de azi, avem un venit de aprox. 4660 $ pe an. Psihologul debutant din Romania castiga de 10 ori mai putin decat in State si daca plateste lunar chirie 200 euro pentru o locuinta aici in capitala… No comment.

Am putea merge mai departe cu calculele. Daca iti platesti cursurile de la facultate, apoi cele de la master si continui cu o formare intr-o forma de psihoterapie? Iar asta nu e tot. Ai nevoie de carti, chiar foarte multe, daca vrei excelenta. Si ai nevoie de timp ca sa studiezi si sa reflectezi la ideile si concluziile acelor autori. Timp de care nu prea cred ca dispui din moment ce ai nevoie de bani pentru aceasta investitie. Mai mult, ai nevoie de carti nu doar din psihologie. Psihologia este o disciplina vasta cu enorm de multe versiuni interdisciplinare care presupun cunostinte chiar si din stiintele hard. Iar dupa mine, daca nu ai o inclinatie catre studiu si lectura, las-o balta si apuca-te de altceva.

Poti face tu aceste calcule in amanunt cand vei fi intr-o dispozitie obsesionala , iar apoi te poti intreba in cat timp castigand suma de mai sus la noi in tara iti amortizezi investitia. Cam în cate vieti (tu avand doar una)? Am banuiala ca o viata de om, daca apuci onorabila varsta de 80 de ani, nu e suficienta. Poate ca exagerez, dar nu doar cu amortizarea cheltuielilor ai de-a face. Mai ai nevoie sa si traiesti. Deci, trebuie (din necesitate biologica) sa supravietuiesti, iar ca sa supravietuiesti trebuie sa iesi pe profit.  Dintr-o perspectiva de business nu cred ca ma insel daca afirm ca formarea ca psiholog este o afacere neprofitabila cu foarte mari riscuri de faliment, adica sa nu practici in acest domeniu ever şi sa fii nevoit(a) sa te reorientezi profesional. Compromisul este, daca totusi insisti sa fii psiholog (mai ales, consilier), ca vei avea nevoie de un job din care sa te intretii ca sa poti practica în timpul liber ramas profesia pentru care te-ai pregatit.

Poate crezi ca am o gandire pesimista. Eu i-as spune realism.

Dar am si o varianta optimista in care cred ca te poti descurca (iti cresc sansele) daca intalnesti si ai parte de “sponsori”, adica de unele persoane cumsecade convinse de intentia ta nobila de a ajuta oameni si care te pot sprijini in acest demers. Chiar si in cazul optimismului observi sper ca am mentionat o conditie “daca ai parte de sponsori” absolute necesara mai ales daca te lansezi ca freelancer cu un cabinet sau o alta forma legala pentru activitatile de psiholog. In privinta lansarii ca freelancer, iata ce cred eu ca sunt trei mari obstacole (sau provocari) cu care te vei confrunta: 1. nu dispui de experienta sau dispui de o minima experienta profesionala; 2. nu ai vizibilitate publica; 3. exista pe piata psihologiei multi specialisti care dispun de experienta si vizibilitate publica, adica concurenta ca in orice profesie. Can you deal with it?

Nu am intentia sa descurajez pe nimeni dupa cum ai fi poate tentat(a) sa crezi. E doar o portie de realism pe care, la randul meu, o servesc uneori, nefiind debutant, dar fiind partial freelancer.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.