Noi 182011
 

–         Mami, vreau sa ma schimbi de ciorapei ca s-au murdarit si imi intra microbii in picioare.

–         Mami, ce zice in cantecul asta care imi place mie?

 –         Je ne t’ecrirai plus, adica nu iti voi mai scrie.

 –         Aha, sa vezi ce-i fac! Il fac minge de baschet si il arunc la cos!

 –         Pe cine, dragul meu??

 –         Pe cantecul asta! Si acum ce mai zice… fini-de-te-me…?

 –         J’ai fini de t’aimer, adica am incetat sa te mai iubesc.

 –         Aha! Gata! Il fac minge de fotbal!

–         Vreau sa te joci cu mine, Doamna Fantoma! 🙂 – mama bantuind prin casa cu o masca cosmetica pe fata…

Fiind un fan al filmului de desen animat Madagascar:

–         Mami, eu cand o sa intalnesc un Leu pe strada, o sa ma duc la el, o sa-l pup si o sa-l mangai…ca mie imi plac Leii…

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

  14 Responses to “Realitatea… prin gandirea intuitiva, animism si magism pe la 5 ani”

  1. Iris, fiica mea de 4ani si 5luni , intr-o zi cand eu tot comentam la volan de unul si de altul imi zice foarte senina:”Mami, dar de ce esti asa nervoasa, nu vezi ca nu te aude nimeni?Mai bine ai claxona.”
    Nu am putut decat sa rad si sa-i multumesc.Ca mare dreptate avea!

    • Tare draguta trebuie sa fie fetita ta, Georgiana! Si inteleapta, e clar! 🙂

  2. Matei, baietelul lui George, colegul meu de birou: „Planetele sunt facute din nisip, lapte si suc de sticla” : -) Nu stiu cum le-or veni ideile astea…magism la puisorii de om…. : -)

    • – Mama, mie nu-mi trebuie niciun bebelus! Eu vreau doar sa ma iubeasca fetele. Alea mari!!

      – Mami…, tu ai ce vor barbatii?
      (Nu-mi pusesem niciodata problema.)
      – La ce te referi?
      – La Nivea for Man! 🙂

      – Asa, bravo mama, baga viteza!! Si daca te opreste politistul, ii spun eu ca asa sunt masinile: merg repede!

  3. Inca o perla a baietelului colegului meu de birou: „Apa e un condiment foarte sensibil daca il strangi cu pumnul: : -)) Ma tot intreb de unde le scot copiii astia? Mare, mare activitate in mintisoara lor. Hihi

    • Inca un comentariu adorabil: „Pestii stau mai comod in apa!” 🙂 (Filip, 5 ani)

  4. Si inca un comentariu al nepotelului meu (baietelul surorii mele): „Tati, tati, hai sa ne jucam: eu sunt cei trei purcelusi si tu esti lupul”.
    In vorbe de copii se regasesc atatea adevaruri…chiar asa, Mihaela, de ce nu o faci? (vorba baietelului de 6 ani). 🙂

  5. Mihaela, ce le trece prin minte celor mici! Colegul meu tocmai imi povestea despre baietelul lui care era atat de incantat de o melodie pe care o asculta, incat a spus: „Tati, ce frumos e cantecul asta! E atat de frumoasa melodia incat pana si florile danseaza : -))”

    • Dragut comentariul copilasului! :)) Deseori ma delectez cu tot felul de perle de genul acesta si deopotriva imi place sa citesc ce le-a mai trecut unora prin minte. Imi amintesc replica unui baietel de 5 ani, de la logopedie: „Te rog, nu mai vorbi asa ca o fata neobisnuita!” 🙂 Sau un alt baietel, de 6 ani, caruia ii spuneam ca sunt atat de incantata de progresele lui, incat imi vine sa-l felicit la fiecare cuvant, iar el mi-a raspuns: „Si de ce nu o faci?” 🙂
      Draga Rodica, daca mai ai, sunt prima care se bucura sa le citesca… 🙂

  6. apropos de faza cu leul … pe cand avea vreo patru anisori, nepoata mea era vara la socrii fratelui meu. ei aveau in caine mare, legat in lant, de care nu se apropiau nici macar ei decat atunci cand ii dadeau apa si mancare. ei bine, fetita n-avea treaba, cand il batea cu batu’ (vorba vine, ca probabil cainele nici nu simtea „forta” ei) … cand il strangea in brate, il smotocea sau il tragea de urechi.

    m-am intrebat atunci si nu ma pot abtine nici acum (dupa ce am citit partea cu leul) s-o fac: cine se amageste de fapt (in privinta a ceea ce numim „realitate”), noi sau copiii?

    • Simpatica nepotica ta, parca mi-o si imaginez cu catelul acela mare. 🙂
      Raspunsul tau mi-a amintit de un fapt interesant trait de mine recent: nu am realizat ca parintii mei tin de cativa ani, liber in curte un caine foarte agresiv, pana cand nu mi-au spus vecinii. :)) Cu noi este foarte supus, docil si ascultator, insa pentru straini este o adevarata spaima.
      Cat despre realitate, se stie ca fiecare prin tunelul lui circula… 🙂 Ca se mai intalnesc din cand in cand sau ca mai seamana intre ele, asta e partea a doua a povestii…

    • Se pare ca asta micu’ nu renunta cu una cu doua: Mama, stii ce zic eu? Sa mergem in padure! Acolo SIGUR vom gasi un leu!! …ca sa-l luam acasa si sa-l iubesc, ca leii sunt buni... :)) – mi-a spus aseara, dupa o perioada de maturizare in care si-a dat seama ca leii nu se intalnesc pe strada. 🙂

  7. Doamna Fantoma, minunate perle scoate micutul tau : -)
    Interesanta legatura dintre retragerea dragostei unuia dintre iubitii din cantec (j’ai fini de t’aimer si je ne t’ecrirai plus) si mingea de fotbal sau baschet : -)))

    • Asa e, Rodica, ma amuz in fiecare zi pe seama unor noi perle. 🙂 Unii copii sunt foarte sensibili la muzica. Pe al meu il intereseaza, la fel ca si pe mine, textul melodiei. Daca asculta un cantecel de copii in care un animal este ranit sau sufera, incepe sa planga; daca e o melodie este de dragoste, daca transmite un mesaj fericit, cantam impreuna prin casa. :))
      Unul din copilasii cu care lucrez, la aproape 4 ani, plange in hohote pe melodia lui Sting, How fragile we are… 🙂

Sorry, the comment form is closed at this time.