Mar 212011
 


Câteodată mă gândesc la destin (nu cred în acel destin fabricat în laboratoare divine) ca la o tablă de şah unde se desfăşoară un joc. Un om este o piesă, care îşi schimbă când şi când înfăţişarea, un pion, apoi o regină, un nebun, un rege, un cal. Dacă îşi schimbă înfăţişarea îşi schimbă atributele care îl definesc. Un cal se deplasează în forma literei L, un pion doar înainte câte un pătrat şi tot aşa, iar piesele sunt nenumărate, nu limitate ca la şah. Menţiune la care mai adaug şi o tablă nu doar cu pătrate, ci cu tot felul de forme geometrice regulate, dar şi neregulate. Aşa îmi pare a curge destinul personal asemeni unui joc de şah (inventat), unde piesa este mutată de jucător, doar că jucătorul şi piesa sunt unul şi acelaşi lucru sau fiinţă? Tabla de şah poate fi realitatea şi aşa cum tabla are pătrăţele albe, alternand cu cele negre, tot aşa realitatea vieţii curge ondulatoriu între ceea ce numim pozitiv şi negativ, între evenimente minunate, care ne bucură şi evenimente tragice care ne întristează. De fapt, realitatea vieţii se mişcă într-un continuum de nuanţe pozitive şi negative, de altfel doar valori atribuite de mintea umană.

Nu cred că realitatea are preferinţe şi nici nu cred face favoruri pe relaţii de rudenie ori interese comerciale. Ştiu bine şi poate suna crud, dar realitatea vieţii este, doar  şi nimic mai mult ori altceva, indiferentă. Mai exact, Ea este aşa cum este şi punct. Din perspectiva umană o pot bănui de indiferenţă. Mă poţi bănui de pesimism ori gândire nihilistă, dar te invit să meditezi la ideea de imprevizibil şi aleator de pe nivelul realităţii cuantice „înfăşurată” în realitatea noastră de pe nivelul macro. E liniştitor să credem cu tărie că cineva, un jucător divin, pune ceva ordine pe tabla de şah, despre care am omis să afirm că este o tablă stranie. Pătrăţelele ori romburile, spuneam cu căteva fraze în urmă că formele sunt diverse, nu stau locului, ci se mişcă şi se transformă unele în altele într-un stil cameleonic, fenomen valabil şi în cazul pieselor de şah. La aşa realitate imprevizibilă intervenţia unui presupus jucător este liniştitoare. Jocul de şah are nişte reguli clare spre deosebire de jocul de şah al realităţii. Vrei exemple? Deschide televizorul şi cască ochii la o emisiune de ştiri de pe mapamond. Să fi avut jucătorul divin nişte afaceri de încheiat cu japonezii? Diavolul şi-a băgat coada? Dacă da, cum de omnipotentul jucător divin permite asta? A, planul misterios şi căile întortocheate ale domniei sale. Nu cred că un om, un homo sapiens sapiens, care are un minim de exerciţiu al raţiunii nu pune la îndoială presupusa existenţă a unei divinităţi. Dogmatismul unora, indeosebi religios, cred că poate fi o ţintă potrivită ironiei mele. În acest exerciţiu de tir mă iau şi pe mine însumi în vizor, doar că nu-mi prea găsesc dogme spre încântarea mea vanitoasă. Deocamdată. Oricum jocul de şah continuă indiferent de atitudinea cuiva în raport cu dogmele religioase sau nu. Jocul continuă mutare cu mutare, adică decizie cu decizie, pas cu pas pare că piesa (ca obiect ori ca piesă de teatru?) îşi crează un drum pe un teren mişcător. Urmele paşilor piesei dispar din tabla de şah, ele conservându-şi forma doar la nivelul minţii, în memorie. Reflectează doar la un nebun care povesteşte cum era viaţa pe vremea când era un rege sau la acelaşi nebun care se crede rege. Dar ce zici de un rege care caută să sară asemeni unui cal? Dacă eşti un rege, bănuiesc că nu vei face salturi de cal, poate cel mult vei călări unul şi ce părere ai de fiica ta care se joacă dea doctoriţa şi face injecţii păpuşilor? Crezi că urmăreşte ceva?

Jocul continuă indiferent de (sau să fi zis „la”) numărul de morţi, de accidente, de nedreptăţi şi incorectitudini, de afaceri necurate şi de codiţe drăceşti şi îngeri păzitori care se pare că îşi cam ratează targetul spre delirul extatic al adversarilor îndrăciţi.

Destinul unui om poate deveni jocul ales să îl joace. Aşa cineva se poate decide să se joace de-a tura şi să se dea de-a dura. Jocul sau realitatea vieţii nu are miză şi, deci, nici concurenţi şi nici jucători îndraciţi, adică loviţi de nebunia egocentrică a câstigului, succesului şi prestigiului. Cine înţelege că nu există dincolo ori acolo şi ceva de câştigat dacă îndeplineşte anumtie condiţii (de elevare spirituală) trăieşte liniştit acum, ceea ce nu e echivalent cu a nu-şi face proiecţii de viitor încrezător în carpe diem şi nimic altceva. Aşa se moare fără a muri. Nu este nimic de câştigat dacă mori şi nici dacă eşti în viaţă. Nu pierzi ceva dacă mori şi nici dacă trăieşti. Contactul cu absurdul vieţii poate fi deprimant doar tu că crezi ca ai pierdut ceva ce urma să obţii. Nu există câştig şi nici pierdere în finalul vietii  indiferent de acţiuni, deoarece nu există o miză. Mă gândesc că pentru unii ar suna că pot fi liberi să facă orice trăznaie. Nu este chiar aşa, când înţelegi că există doar desfăşurarea jocului şi că depinde de ceea ce vrei să joci. Cred că libertatea ne responsabilizează. Dar sunt de acord că poate pentru unii este tulburătoare. Vrei să te joci de-a trăznitul? Eşti liber, dar asumă-ţi consecinţele. Iar libertatea cu trăznăi nu este altceva decât un act de rebeliune adolescentină ori o tulburare mentală, nicidecum vreo înţelegere superioară a ideii de absurd. Lumea ar deveni mai bună? Cred că, dacă am înţelege simplitatea absurdului şi am renunţa la credinţele arhaice în zei şi principii ori energii divine, oamenii ar manifesta ceva mai multă compasiune în raport cu viul, pentru că ar trăi cu pasiune, bucurându-se poate într-o măsură mai mare de infinitezimala durată de viaţă pe care ar folosi-o la crearea unei ordini (devenind destin personal) într-o lume absurdă care tinde la entropie. Iar un astfel de destin ar putea fi o joacă cu diferenţa că un adult îşi asumă raspunderea pentru consecinţele jocului. Pasiunea ar semăna cu cea a unui copil fermecat de jocul lui. Oare nu se spune despre copii că oferă prospeţime? Am bănuiala că ar fi încântător să ne întâmpinăm unii pe alţii cu prospeţime de copil.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.