Sinceritate

 Posted by on 10 septembrie 2011  Psihologia copilului
Sep 102011
 

Am primit de la colegul meu de birou, George, câteva cugetări ale puiuţului său, Matei, un băieţel adorabil. Ţi le împărtăşesc şi ţie:

Aş putea să te mănânc cât de drăguţă eşti.

Ce te uiţi la mine ca o broască?

La noi e noapte şi la mamaia Dorina e zi…

Eu sunt desenos, tu eşti fotbalist, iar mami e filmulistă.

Dacă tu dărâmi cu maşina blocul, unde mai stau oamenii? În fund, pe covor?

Tati, când o să mă fac mare, o să mai fiu comoara ta?

Tati, acuma nu mai sunt puiuţul tău, sunt cloşca ta.

Dacă bagi ochii prin urechi, vezi cum vin mucii… : -)

Deci, tati: mai întâi mă înveţi tu pe mine să zbor până la tavan şi apoi eu pe tine.

Tati, tu când o să te faci bătrân, nu o să mori, daaa?

Mami, nu mă pot abţine ce frumoasă eşti!

Palma e făcută din piele şi din mână.

Andreea mi-a zis că e îndrăgostită de toţi băieţii!!!

Umbrela învinge ploaia pentru că are mulţi pumni. : -)

Doamna Mioara, vă cheamă domnu’ tata!

Andrei are patru pui de pisică şi o mamă.

În acelaşi spirit, m-am întâlnit ieri în lift cu două fetiţe delicioase însoţite de mama lor. Fetiţele, foarte curioase, m-au întrebat: “Unde te duci?”. Le-am răspuns că mă duc acasă. După care: “Tu ai copii?”. Le-am răspuns: “Nu”. S-au uitat una la alta, s-au fâstâcit, iar una dintre ele a spus: “Nici noi nu avem copii. Dar noi avem mamă.” : -)

Observi? Cum scot micuţii din nimic totul…în timp ce adulţii se grăbesc să transforme totul în nimic. Oare avem curaj să învăţăm urmărindu-i? Să redevenim inocenţi? Sinceri? Deschişi? Puri?

Cât e totul de limpede pentru copii…

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

  9 Responses to “Sinceritate”

  1. mda, se pare c-am fost eu prea criptic. sorry. mai pe larg am vrut sa spun urmatoarele:

    ei construiesc pentru ca ne vad pe noi cand inca suntem la varsta la care inca mai construim. apoi, candva, noi ne apucam sa daramam deoarece realizam ca-n fundatia constructiei am ingropat inocenta si ca fara inocenta totul e degeaba.

  2. Pentru Rodica…Cand copiii sunt mai inteligenti decat parintii lor:
    – De ce ai scos limba la bunica ta? Din obraznicie sau din simpatie?
    – Din nervozie! :))

    • Pentru Mihaela:
      Hihihihi. Cred ca a auzit pe la mami termeni de genul asta : -) si a adaptat in consecinta.

  3. Hihihi. Frumoasa modalitate de a-ti fixa „deadline”: pana numar la trei, te joci cu mine! : -) Si imi place cum iti acorda avans si nu te grabeste…doi – doi si jumatate – trei!

  4. Rodica, inca 2 perle recente:
    – Vreau sa te joci cu mine acum, mami! Numar pana la trei: unu,…doi,…doi si jumatate,…trei!!
    – Mama, tu esti o dulceata de om!

  5. INTJ, nu cred ca este degeaba. Noi daramam pentru ca nu stim sa pretuim inocenta si pentru ca dorim sa ii incadram pe cei mici in sabloane (printre multe alte motive).

  6. ei construiesc … noi daramam fiindca deja stim c-am construit degeaba.

  7. M-am topit dupa articolul acesta, Rodica…
    Si ca sa completez din repertoriul personal:
    – Wow…Ce ma iubeste mami!!
    – Mami, m-ai pupat de am vazut stele verzi!
    – Eu nu sunt baietel de certat!

    • Corect, Mihaela: „Eu nu sunt baietel de certat” : -) Cred ca te topesti cand il auzi spunandu-ti asa. Daca mai ai cugetari ale baietelului tau, da-mi-le si mie pe mail. Ma amuz teribil citind perle din intelepciunea celor mici. Sunt delicioase.

Sorry, the comment form is closed at this time.