Apr 012012
 

Sigur că, fiind 1 aprilie, în primă fază veți fi păcăliți cum că ar fi vorba de un nou text al meu. Veți răsufla ușurați, căci nu este. Nu vă păcălesc însă deloc spunându-vă că am încercat să obțin acordul de publicare al autorului textului de mai jos, însă n-am primit până acum niciun răspuns, drept urmare procedez precum mă taie căpățâna. Chiar și cu respectarea tuturor regulilor de citare, dacă o să (în)calc în străchini îmi asum atât pasul cât și săritura. Așa că, dragilor, într-o zi de primăvară ploioasă, îmi face plăcere să vă descrețesc un pic frunțile cu ajutorul extrem de inteligent și de șugubăț al lui Ștefan Liță, pe care, firește, nu îl cunosc personal. (Mai bine că nu; dacă l-aș cunoaște, cine știe, poate că aș avea mai multe rețineri. Ochii care nu se știu sunt îndrăzneți, orice student la psihologie cu o cât de vagă orientare psiho-socială ar putea să scrie o lucrare de licență pe tema aceasta.)

Corneliu Ștefan Liță este cel de aici:

http://www.ipsihologie.ro/index.php/organizare/persoane/cercetatori-ifpar/110-corneliu-stefa-lita

şi de aici:

http://cogteam.wordpress.com/people/cslita/

Știu că sunteți suficient de stresați, gata, n-o mai lungesc cu introducerea. …. A, și dacă tot veni vorba, textul de mai jos face parte din “Managementul stresului profesional”, Ediția a II-a, Ghid pentru personalul din domeniul ordinii și siguranței publice, Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2006, coordonatori Anghel Andreescu și Ștefan Liță, paginile 20 ÷ 28. S-ar putea, cine știe, să constatați că aveți nevoie de cartea aceasta, chiar dacă vă aflaţi într-o altă zonă de ordine şi siguranţă.

“2. CÂT DE EFICIENŢI SUNT PSIHOLOGII DIN M.A.I.?

Cartea pe care o citiţi este scrisă de psihologi. Ştiţi că, în general, se spune că fiecare disciplină are un limbaj propriu şi că există diferenţe foarte mari între limbajul acesta, al psihologilor, şi limbajul cotidian. Fără îndoială, aţi realizat faptul că psihologii sunt nişte persoane mai atipice. Tocmai de aceea, pentru început, aş dori să vă precizez prin ce anume se diferenţiază ei de alţi specialişti, precum economiştii, fizicienii, matematicienii. Şi vă voi oferi câteva scurte exemple pentru a înţelege la ce anume mă refer.

2.1. De ce anume ţin cont specialiştii, atunci când scriu cărţi?

  • Dacă înţeleg despre ce este vorba şi pot dovedi acest fapt, specialiştii scriu o carte de matematică;
  • Dacă înţeleg despre ce este vorba, dar nu pot dovedi, specialiştii scriu o carte de fizică;
  • Dacă nu înţeleg despre ce este vorba, dar pot dovedi că aşa se întâmplă, specialiştii scriu o carte de economie;
  • Dacă nici nu înţeleg despre ce este vorba şi nici nu pot dovedi ce se întâmplă, specialiştii scriu o carte de psihologie.

În aceste condiţii, nu pot decât să sper că această carte este suficient de explicită, încât cel puţin să nu vă crească nivelul de stress pe care îl aveţi deja.

2.2. Cât de normali sunt psihologii?

Acum, nu trebuie să consideraţi că psihologii ar avea ceva probleme! Necazul este că ei, de mici, de când erau în anul I la facultate, au fost sugestionaţi de profesori în acest sens, cei din urmă străduindu-se destul de mult să-i convingă că au ales psihologia datorită unor conflicte psihice interioare din copilărie, nerezolvate încă. Din păcate, nimeni pe durata facultăţii nu a încercat să-i ajute pe sărmanii viitori psihologi să-şi rezolve această motivaţie ascunsă. Astfel că, pe parcursul anilor de studiu, din interacţiunea cu profesorii (care şi ei, la rândul lor, au fost studenţi la psihologie şi au avut aceeaşi motivaţie, şi nu i-a ajutat nimeni), problemele personale ale multor psihologi s-au agravat, existând riscul de a le afecta personalitatea.

Pe de altă parte, însă, psihologii sunt defavorizaţi din start în profesia pe care o au, datorită stereotipurilor existente la nivelul simţului comun. Se ştie că, încă de la începuturile lumii, psihologul s-a ascuns sub diverse forme: a apărut întâi sub formă de vrăjitor şi de magician, apoi sub formă de învăţător şi de filozof, şi nu în ultimul rand sub formă de medic şi tămăduitor. În cele din urmă, nu s-a mai putut ascunde şi a fost nevoit să se arate în propria sa imagine. Dar anii aceştia de activitate sub acoperire au lăsat, fără îndoială, anumite efecte asupra acestuia. Astfel că el, psihologul, este în continuare confundat. Imaginea lui se suprapune încă peste imaginea magicianului, oamenii aşteptându-se ca acesta să facă miracole şi să aibă soluţii la toate problemele. De aceea, mulţi oameni, mai ales şefii, aşteptă ca psihologul să acţioneze ca un mic Dumnezeu. De fapt, recunoaşteţi că toţi vă aşteptaţi ca psihologul să aibă nişte calităţi puţin mai supraumane, să simtă mai mult, să vadă mai mult, să fie un mic prestidigitator, poate chiar un micuţ Dumnezeu. Pentru a lămuri şi această prejudecată, extrem de delicată, vă voi pune o întrebare retorică, cu implicaţii extrem de interesante.

2.3. De ce anume Dumnezeu nu a primit până acum titlul de doctor în psihologie?

O primă dilemă a fost, fără îndoială, legată de domeniul din psihologie în care ar trebui să i se recunoască lui Dumnezeu autoritatea. Unii au considerat că ar trebui recunoscut ca specialist în Psihologie Umanistă, alţii au apreciat că Analiza Comportamentală este mult mai apropiată de competenţele sale. Recent, s-a format un grup care susţine că specializarea lui Dumnezeu este, fără îndoială, Psihologia Transpersonală. A doua sarcină, extrem de delicată, a fost aceea de a stabili posibilitatea de a i se acorda lui Dumnezeu titlul de Doctor, bineînţeles indiferent de domeniu. Din datele strânse până acum de Comisie, rezultă că primele critici la adresa lui Dumnezeu au început să fie enunţate concomitant cu apariţia şefilor, dar ele au circulat într-un mediu restrâns şi nu au avut o documentare susţinută. Studiile ulterioare, mult mai laborioase, au relevat faptul că, din nefericire, Dumnezeu nu a reuşit să se ridice la standardele internaţionale existente în domeniul resurselor umane, El având foarte multe lipsuri în activitatea desfăşurată. Drept exemplu, va fi prezentată în continuare o foarte scurtă trecere în revistă a acestor critici principale.

Studiile realizate pe un eşantion de 666 de documente biblice şi mărturii ale sfinţilor, au scos la iveală informaţii extrem de relevante, deşi aproape incredibile, despre activitatea sa profesională. Astfel, se poate concluziona că i se pot aduce 6 critici referitoare la aspectele

metodologice, 6 critici referitoare la activitatea didactică şi 6 critici referitoare la contribuţia ştiinţifică, după cum urmează:

a) Din punct de vedere metodologic, i se reproşează că:

  • Nu s-a înscris în Comitetul de Etică şi niciodată nu a cerut permisiunea de a utiliza subiecţi umani în experimentele sale.
  • În rapoartele de cercetare pe care le-a prezentat, a făcut prea multe precizări inexacte şi imprecise.
  • Comunităţii ştiinţifice îi ia extrem de mult timp pentru a reface experimentele Sale.
  • Atunci când unul dintre experimentele Sale a eşuat, a încercat să ascundă acest lucru, eliminând toţi subiecţii.
  • Atunci când subiecţii nu s-au comportat aşa cum a prezis, pur şi simplu i-a şters din eşantion.
  • Eforturile Sale de cooperare cu ceilalţi specialişti au fost destul de limitate.

b) Din punct de vedere al activităţii didactice i se reproşează că:

  • S-a prezentat rareori la ore, spunându-le mereu studenţilor să citească Cartea.
  • Se zvoneşte chiar că l-ar fi pus pe fiul său să predea Lecţia.
  • A fost prea dur cu primii doi studenţi exmatriculându-i pe motive de învăţare.
  • Deşi la examen a avut doar 10 cerinţe, majoritatea studenţilor nu au reuşit să treacă clasa.
  • Orele sale de consultaţie nu au avut o frecvenţă normală şi de cele mai multe ori au fost ţinute pe un vârf de munte.
  • Nu există date că s-ar fi înţeles bine cu colegii.

c) Din punct de vedere al contribuţiei ştiinţifice, i se reproşează că:

  • A publicat doar o carte principală.
  • Carte a fost scrisă într-o limbă greu accesibilă specialiştilor.
  • Cartea nu a avut deloc bibliografie.
  • Cartea nu a fost publicată iniţial într-o revistă de referinţă.
  • Există chiar dubii că ar fi scris-o El însuşi.
  • Este posibil ca El să fi creat lumea, dar nu se ştie cu ce anume s-a ocupat de atunci şi până acum.

2.4. Cum sunt trataţi angajaţii stresaţi la Centrul de Psihosociologie?

Din păcate, după cum aţi putut observa, chiar şi Psihologul Suprem ne-a cam înşelat aşteptările. Astfel că, dacă Dumnezeu nu poate fi un Mare psiholog, atunci nici psihologul nu poate fi un mic Dumnezeu.

Cu toate acestea, situaţia nu este specifică psihologilor din Centrul de Psihosociologie al M.A.I., care, de curând, au pus la punct un sistem computerizat, aproape divin, de acordare a asistenţei psihologice la distanţă. Deşi este foarte complicat, pentru că se bazează pe tehnologia de ultimă generaţie achiziţionată de Centru, voi încerca totuşi să vă explic despre ce este vorba.

Există un server, pe post de centrală telefonică, ce serveşte la direcţionarea pacienţilor către specialiştii domeniului respectiv. Atunci când sună telefonul, semn că un pacient solicită ajutor, intră în funcţiune soft-ul aproximat în felul următor:

– Bună ziua, aici Centrul de Psihosociologie, vă rugăm să aplicaţi cu foarte mare atenţie instrucţiunile următoare, pentru a facilita soluţionarea rapidă, operaţională şi eficientă a problemelor:

  • Dacă sunteţi o persoană anxioasă, vă rugăm să închideţi şi să verificaţi din nou dacă aţi nimerit acolo unde doriţi.
  • Dacă sunteţi o persoană narcisică, vă rugăm să lăsaţi numărul dvs şi vă vom suna noi imediat.
  • Dacă sunteţi o persoană pasiv-agresivă, vă rugăm să închideţi şi să ne sunaţi din cinci în cinci minute, pentru a ţine linia telefonică ocupată.
  • Dacă sunteţi o persoană obsesiv-compulsivă, vă rugăm să apăsaţi în mod repetat pe tasta 1.
  • Dacă sunteţi o persoană dependentă, vă rugăm să rugaţi pe cineva să apese pe tasta 2.
  • Dacă sunteţi o persoană cu personalitate multiplă, vă rugăm să apăsaţi în acelaşi timp pe tastele 3, 4 şi 5.
  • Dacă sunteţi o persoană psihastenică, vă rugăm, insistent, străduiţi-vă să faceţi un efort şi să atingeţi uşor orice tastă vă este mai la îndemână.
  • Dacă sunteţi o persoană schizoidă, ascultaţi cu atenţie şi o voce şoptită vă va spune pe ce tastă să apăsaţi.
  • Dacă sunteţi o persoană paranoidă, nu trebuie să apăsaţi pe nici o tastă, noi ştim deja cine sunteţi, ce doriţi şi unde vă găsim.
  • Dacă sunteţi o persoană depresivă, nu contează pe ce tastă apăsaţi, oricum nu vă va răspunde nimeni.

2.5. Cât de eficienţi sunt psihologii?

Acum, din moment ce sunteţi în sfârşit convinşi de performanţele deosebite pe care le realizează psihologii din M.A.I., aş dori doar să mai clarific o ultimă problemă, referitoare la performanţa serviciilor de psihologie din diferite structuri guvernamentale. Ştiţi cu toţii că există zvonuri că cei mai buni ar fi cei din . . . . . sau de la . . . . . Sunt doar nişte zvonuri nefondate, iar pentru a vă demonstra acest lucru, am dezvoltat un test situaţional, numit T.S.B., de evaluare a performanţelor psihologilor din diverse structuri guvernamentale. Am aplicat testul pe patru eşantioane, mai mult decât reprezentative, din câteva instituţii cu specific militar, iar rezultatele sunt următoarele:

De câţi psihologi din M.A.I. este nevoie pentru a schimba un bec?

De 7 psihologi specializaţi în domenii diferite după cum urmează:

  • De un psiholog specializat în metodologia observaţiei, care să îşi petreacă o mare parte din activitate privind pe pereţi şi, în final, să observe că becul nu mai funcţionează;
  • De un al doilea psiholog, ce este obsedat de cercetare ştiinţifică, care să realizeze un studiu privind impactul becul nefuncţional asupra sănătăţii angajaţilor, climatului organizaţional, satisfacţiei în muncă etc.;
  • De un al treilea psiholog, ce şi-a petrecut mult timp printre non-psihologi, care să realizeze un scurt rezumat pe înţelesul celor de la financiar;
  • De un al patrulea psiholog, căruia îi place foarte mult să-şi piardă timpul pălăvrăgind, care să-i convingă pe cei de la logistică să mai încerce să caute puţin printre rafturile din depozit, poate vor găsi totuşi un mic bec;
  • De un al cincilea psiholog, ce este specializat în tehnici paradoxale de intervenţie psihoterapeutică, care să pună mâna pe telefon şi să-i ameninţe pe toţi că nu va mai trece nimeni testarea psihologică dacă nu vine cineva cu două becuri în mână;
  • De un al şaselea psiholog, ce are foarte multă experienţă în minister, care, pur şi simplu, să aducă un bec de acasă;
  • De un al şaptelea psiholog, ce este inocent şi curat şi nu a fost implicat în toate aceste manevre, care să realizeze efectiv schimbarea.

De câţi psihologi din M.Ap.N. este nevoie pentru a schimba un bec?

  • De foarte mulţi, deoarece acolo becul este foarte încăpăţânat şi nu vrea sub nici o formă să se schimbe.

De câţi psihologi din S.R.I. este nevoie pentru a schimba un bec?

  • De unul singur, foarte bun, dar becul, chiar dacă va fi schimbat, va continua să funcţioneze în continuare.

De câţi psihologi din S.P.P. este nevoie pentru a schimba un bec?

  • Indiferent cât de mulţi vor fi, nu vor reuşi, pentru că becul este mult prea bine păzit, deoarece, chiar dacă nu mai funcţionează, este foarte important pentru senzaţia de iluminare a ţării.

În faţa acestor realităţi dure, nu pot decât să vă rog, ca dumneavoastră, de acum încolo, să încercaţi să-i înţelegeţi pe psihologi, pentru că ei se străduiesc din plin să vă înţeleagă pe dumneavoastră, chiar dacă fără prea mult succes. Cu speranţa că nu v-am supărat prea mult, vă adresez rugămintea de a încerca să uitaţi repede ceea ce am spus până acum şi vă asigur, totodată, că cele prezentate nu sunt specifice angajaţilor şi psihologilor din România, ci celor din . . . Germania, probabil.

Oricum, nu-mi rămâne decât să sper că sinceritatea nu dăunează prea grav carierei psihologilor sau angajaţilor din M.A.I. În finalul acestei scurte introduceri, după ce v-am arătat că mediul în care lucraţi este negativ şi v-am convins că noi, psihologii, vă putem fi de folos, mai rămâne doar să stabilim dacă sunteţi sau nu stresat. În general, foarte mulţi angajaţi din M.A.I. sunt stresaţi, dar deoarece noi suntem adepţii unei evaluări riguroase a nivelului destres, vă oferim în continuare unul dintre cele mai bune teste.

3. DIAGNOSTICARE RAPIDA A NIVELULUI DE STRES

Rezultate uimitoare, Precizie de 99%

Testul delfinilor

În continuare, vi se va prezenta o imagine cu doi delfini.

  • Dacă veţi putea vedea ambii delfini, înseamnă că nivelul dumneavoastră de stres este în limite acceptabile.
  • Dacă veţi vedea orice altceva decât doi delfini, înseamnă că nivelul dumneavoastră de stres este extrem de ridicat.

Dacă, din întâmplare, vă veţi afla în situaţia a doua, atunci este IMPERIOS NECESAR să cumpăraţi şi să citiţi cartea aceasta.

Câţi delfini vedeţi?

Deci, aveţi sau nu nevoie de cartea aceasta?”