Ian 042012
 

Ieri am incercat pentru prima oara in viata mea patinajul pe gheata. Aceasta la insistentele fiului meu, pe care l-am dus acolo pentru a-i arata, acum ca este mai marisor, cum este cu acest sport. Insa nu am scapat pana nu ne-am vazut cu patinele in picioare. M-am descurcat binisor, in sensul ca nu am cazut, nu ca as fi fost vreo gratie pe gheata; exersasem cu rolele de 2 ani incoace. Ma gandesc amuzata ca mama a vrut “sa devin” patinatoare (dupa principiile si dorintele ei – cum ar fi corpul suav al patinatoarelor), insa eu mi-am pus patinele in picioare abia la 34 putin trecut de jumatate (numar la pantofii pe care ii port). Imi place patinajul pentru simplul fapt ca imbina muzica, miscarea si imi confera ragazul de a ma gandi.

Oare cate alte bucurii ni le-am refuzat  pentru ca ceilalti ne-au cerut sa le facem? Oare cate altele au ramas nedescoperite cu adevarat pentru ca ceilalti, dorindu-ne “binele”, ni le-au adus in forta. Cum ar fi, ma intreb, sa nu le mai cerem copiilor nostri sa faca diverse lucruri, ci doar sa le aratam si sa-i lasam pe ei sa aleaga daca vor sa mearga pe acest drum. Cum ar fi ca inainte sa-i indrumam in stil obligat-fortat catre muzica, dans, pictura, balet, tenis, japoneza, sa le aratam o mostra din ceea ce inseamna aceasta activitate, o demonstratie, apoi sa le lasam timp sa se indragosteasca de aceasta. Si sa nu uitam, love takes time, adica inseamna sa te apropi, sa incerci, sa esuezi, sa grestesti, sa renunti, sa te apuci din nou, sa incerci, sa te straduiesti si tot asa pana sa apuci sa primesti primele laude sau aplauze pentru prima interpretare, concurs sau demonstratie in public.

Inainte de toate, poate chiar inainte de activitatea in sine, copilul va veadea si va aprecia persoana, antrenorul, profesorul, maestrul care il invata – si amintesc acest lucru in primul rand pentru cei care lucreaza cu copii. Si adultii functioneaza pe acelasi principiu, insa de multe ori pentru un parine este greu sa inteleaga de ce copilul nu mai vrea sa mearga la optionalul de pictura, cand acasa ii place foarte mult sa picteze.

Copiii au nevoie de modele, insa nu de acele modele pe care parintii vor sa le impuna, adica pe ei insisi, ci au nevoie sa-si aleaga modelul. De ce faci asa? Ai vazut asa ceva la mine? Dorinta secreta, de multe ori inconstienta a parintelui este ca propriul copil sa reprezinte un fel de Eu al sau ideal. Ceea ce eu nu am facut, sa faca el! Sau Sa duca el mai departe ce am inceput-o eu! Sa-i ofer lui ce mi-am dorit eu! – fara sa se mai intrebe daca si el isi doreste.

Copiii isi aleg drept model o persoana pe care o admira. Vor sa fie ca ea! Nu intotdeauna parintii sunt alesi drept model de viata, de fapt rareori, imi pare rau, dragi parinti. Insa nu pentru ca voi ati gresit undeva, ci pentru simplul fapt ca voi ati fost “vazuti” de cei micuti in foarte multe ipostaze, inclusiv cand nu prea v-au iesit lucrurile (cum ar fi o cearta cu celalat parinte in fata copilului, sau mama a ars prajitura, sau tata si-a dat cu ciocanul peste degete). O pesoana model, este cineva care “pozeaza” intr-o anumita ipostaza, este vazuta in anumite situatii, de obicei avantajoase, de aceea pare minunata. Personal, cred ca dincolo de personajele ideale mediatizate sau eroii unor povesti fantastice, prin prisma capacitatilor sale adaptative si evolutive, copilul isi va cauta un erou, un mode ideal, in lumea reala, in proximitatea sa.

Si pentru ca esti un parinte inteligent, fiind acolo pentru a-i da copilului tau aripi sa zboare (aripile sunt pe interior), tu nu critici alegerile copilului tau, nu critici “modelul” , chiar daca tie nu iti place. Lasand la o parte invidia, gelozia, orgoliul sau nevoia ta de a fi admirata, incerci sa afli mai multe despre ceea ce copilul tau admira la acest idol al sau si sa accepti ca de acesta are el nevoie acum. Pe parcursul vietii se vor ivi multe astfel de personaje ideale pentru el.

Functionam pe principiul placerii, nu putem nega asta si de multe ori, oamenii pe care ii placem, ne deschid porti catre activitati sau lumi pe care le vom iubi poate o viata intreaga. Multumesc Camelia Pletea!

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.