Feb 122011
 

Am fost a nu stiu cata oara la o intalnire cu Adrian, not in private, of course, ci in plina Conferinta de Psihoterapie. La inceput m-am simtit putin vinovata pentru ca ocupam inca o data locul acela in sala, cand locurile sunt limitate ca numar si nu-l las altuia care nu a avut ocazia de a-l intalni face-to-face. Totusi nu m-am putut abtine, workshop-ul avea un titlu dragut (Calatorind prin tunelurile realitatii) si din experientele memorate si bine pastrate ale unor astfel de intalniri, ar fi fost o noua ocazie de a invata cate ceva de folos pentru mine personal, cat si pentru profesia mea.
Concluzii:
Exista un mare inconvenient in ceea ce priveste o intalnire cu Adrian Nuta: perceptia timpului este puternic deformata, nu stiu cand au trecut mai bine de 3 ore (si in cazul acesta imi imaginez ca viata ar parea foarte scurta).
In fine, am plecat cu tolba plina, nu neaparat cu informatii, desi au fost din belsug, ci cu o viziune despre viata, o directie, o varianta relaxata de a intelege si trai realitatea. Mai mult decat in carti sau in completare cu acestea, rolul lui Adrian baleiaza artistic intre statutul de profesor (impartasind informatii, concepte, etc), de mentor (aducand o viziune cu rol de orientare – reper si directie) si de terapeut (prin simpla prezenta). Cuvintele lui Adrian sunt pansament pentru „suflet”, desi el nu crede in acest concept (totusi fii ingaduitor, nu puteam sa spun pansament pentru minte-corp), vindecand de sentimentul vinovatiei si alte sentimente ce ne impiedica sa traim frumos si stimuland autoresponsabilizarea pentru propria viata. Atat impartasesc si la final cu un multumesc.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.