Viata in forma de trifoi.

 Posted by on 25 decembrie 2011  Fără categorie
Dec 252011
 

Un Matei, copil adevarat de sase ani, a zis „antonim”. Am apreciat isprava, insa tot mi se pare o notiune care nu rimeaza cu el. „Care-i antonimul pentru vie?”, intreba el un convietuitor de…patru ani. Si vorba a trecut indiferenta pe langa urechea nevinovata de Rares.

Care-i antonimul la viata?, intrebasem si eu candva un prieten, spre a ne  minuna impreuna ca viata nu are opus, ca moartea e la capatul nasterii, nu al vietii…Si mi-a raspuns: plictisul.

Se umfla un balon verde. Se face din el  un trifoi. Simplu de tot. Se daruieste unui copil. Se umfla alt balon. Verde. Trifoi. Se daruieste. Altui copil. Se umfla…si daca vine copilul plangand ca balonul lui s-a spart, ii explici relaxat si fara emotie ca intotdeauna trebuie sa te astepti la asa un rezultat, ca baloanele nu tin o vesnicie, ele sa sparg mai devreme sau foarte devreme, important e sa te bucuri repede. Si continui cu alt balon…si tot asa cu les trifoi du mal.

Pana vine un copil. O petala s-a dus din trifoiul lui. Dar…rade! Nu vrea alt balon. E chiar incantat ca are acum …o bicicleta, ba chiar si niste ochelari daca te uiti mai bine. Dupa un timp de construit alte baloane  in forma de trifoi verde, acelasi copil se apropie bucuros: s-a mai dus o petala! Acum avea coroana sau monoclu. In timp ce se uita la urma de balon din mana lui cu alta privire, atat de incantat ca te facea sa te opresti din toate, mai vine un copil cu trifoiul bolnav. Era suparat. „Vreau altul”, zice. Nu apuc sa-i spun ceva, ca bucuria  de baiat il ia pe cel nemultumit de dupa umeri si-l invata sa se uite altfel …

Nu stiu numele tau, copil drag, aparut pe o strada franceza intr-o zi ploioasa de sarbatoare irlandeza. Voiam sa-ti multumesc. Pentru ca asteptarea nu se intinde plictisita inaintea ta, cu iz de trecut. Pentru ca transformarea nu e decat trecerea la o alta forma, o forma anonima si neutra, pe care tu o primesti cu prospetime, o minunezi si apoi o lasi sa plece…

Ce bine ca lucrurile nu sunt perfecte, ca  se petrec…ce privilegiu sa le imaginezi, sa le reinventezi, sa le creezi, sa le dai profunzime, libertate, subtilitate…Daca m-as indragosti acuma de un cuvant, acela ar fi…a onora.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.