who am I?

 Posted by on 3 august 2011  Autocunoastere, Minte - corp, Psihologie
Aug 032011
 

O idee tare greu digerabilă, dar validată experimental de către un psiholog pe nume Michael Gazzaniga, ulterior şi de alţii, constă în faptul că mintea e divizata şi prin urmare Eul nu este unul singur şi nu este continuu.

Eul este o structura psihologică creată de mintea umană prin asocierea de la o vârstă timpurie cu corpul şi numele. Pare că Eul sau sinele e unul singur şi continuu, dar dovezile ne arată că suntem mai mulţi, căci mintea este altcătuită din module, considerând funcţionarea modulară a creierului, o teorie îmbrăţişată de majoritatea cercetătorilor din neuroştiinţe.

În cartea „Teatrul Minţii” a lui Jay Ingram găseşti referinţele pentru ideea de mai sus. În realitate funţionăm cu mai multe euri asociate mai multor module mentale. Mintea seamănă cu o federaţie de state, fiecare cu legile ei, deşi există şi legi fundamentale pentru întreaga federaţie doar că fiecare stat poate să le interpreteze nuanţat. De exemplu, legea percepţiei selective prin care atenţia se orientează în funcţie de interesele noastre. Dacă îmi e foame, voi descoperi o sumedenie de reclame la hamburgeri gustoşi pe care nu le-am observat, desi drumul imi este cunoscut. În funcţie de intensitatea senzaţiei de foame s-ar putea să văd un hamburger chiar şi acolo unde nu este. Cu toate astea, o altă parte a minţii îţi comunică cum că trebuie să ajungi la timp la întâlnirea stabilită şi că e necesar să-ţi amâni satisfacerea nevoii de hrană. Cei doi sine reuşesc să ajungă la o înţelegere şi astfel te opreşti pentru a-ţi lua hamburgerul dorit cu condiţia să-l haleşti la viteză maximă pe timpul deplasării. Un exemplu trivial şi totuşi în acest fel funcţionăm zilnic. Situaţia se complică când pe scenă în lumina reflectorului apar personaje (părţi ale minţii) cu nevoi psihologice mai subtile.

Nu întâmplător folosesc metafora teatrului. Reflectorul este eul conştient, cred eu cam fără mare putere, având o lăţime de bandă de maxim 40 de biţi pe secundă. La un aşa eu conştient cred că te întrebi urgent ce ne facem cu liberul arbitru. Fii fără grijă, dispui de el doar că într-o măsură minusculă şi doar uneori în versiunea optimistă.

Mintea ar fi o scena ca un fel de spaţiu unde se derulează procesele mentale. Deşi un astfel de spaţiu nu există în realitate după cum nici o minte nu există. Procesele cerebrale generează impresia unei minţii continue, deci şi a unui sine singular-continuu, la fel cum TV-ul generează impresia unei imagini continue, de altfel doar cadre fixe din pixeli coloraţi derulate la o anume viteză.

Câteodată când reflectorul mai luminează pe ici-colo prin marea scenă tu te mai prinzi de ceea ce se joacă în anumite momente. Şi dacă insişti cu reflectorul descoperi treptat tot mai multe detalii şi îţi poţi face o idee despre intriga acţiunii dramatice. Uneori când efortul de manipulare al reflectorului e prea mare pentru resursele tale energetice dată fiind o situaţie existenţială tragică, ambiguă, confuză apelezi la un specialist în teatru, care să te susţină şi să-ţi lărgească banda de conştiinţă. E bine de reţinut că acest specialist nu e un critic de teatru şi nici regizorul tău, chiar dacă e priceput la regia de teatru mental. Mai degrabă, e un martor care te însoţeşte prin propria ta dramă astfel ca tu sa dispui de mai multă lumină acolo unde consideri necesar să improvizezi ceva.

Cu un eu conştient putem face ordine printre personajele noastre astfel încât măcar uneori să coopereze şi nu doar să lupte pentru supremaţie. Este ca într-o şedinţă de consiliu unde se desfăşoară o negociere mediată de o terţă parte. Fiecare membru al consiliului vine cu propriile dorinţe şi nevoi. Sinele conştient se străduieşte să medieze negocierile. E de la sine înţeles că unii membri din consiliu sunt infantili, poate maliţioşi ori cine ştie cum. Cu cât negocierile reuşesc pe formula win-win cu atât un om funcţionează mai coerent, mai armonios în viaţa lui. Evident, primul pas e reprezentat de aşezarea la masa de negocieri. Nu întotdeauna ne iese mai ales cu personajele mai rebele care au o toleranţă microscopică în raport cu un cadru mai structurat.

Din perspectiva acestei teorii a eurilor multiple, devine incorect din perspectiva experienţială să ne exprimăm „eu vreau cutare, dar (tot eu) vreau şi altceva” sau „eu sunt un tip isteţ (sunt identificat cu această etichetă!) şi (tot eu) evident că nu sunt prost”, îmi doresc să fiu împreună cu acest bărbat, dar nu vreau să mă despart de cel cu care sunt”.  Un sine (eu) continuu există doar ca iluzie a minţii. O iluzie care crează impresia de coerenţă unitară în procesele mentale şi comportamentele umane – un tipar economicos şi simplu în procesul diferenţierii de mediu.

În realitate, există euri care curg unul după altul într-un perpetuum mobile de care nu eşti conştient. Tare mult i-ai mai trage una peste bot colegului tău care emite inepţii cu un aer pedant şi totuşi comunici cu el conciliant şi cu tact. Alte două euri, unul agresiv, celălalt diplomat, acesta din urmă câştigând dreptul de a fi pe scenă, celălalt rămânând în spatele cortinei.

Cu această idee în minte te poţi descoperi şi lăsa surprins de care alt sine mai apare în lumina reflectorului, renunţând la a te mai culpabiliza ori judeca nevrotic raportându-te la cine crezi tu că eşti, adică imaginea de sine. Dacă sinele e schimbător cum mai poţi crede într-o imagine absolută? Poţi, desigur, pentru că lăţimea de bandă a conştiinţei este extrem de îngustă. Acesta e unul din motive la care îl adăugăm pe cel al educaţiei parentale şi sociale (pardon, condiţionat, nu educat). Eşti într-un anume fel, fel care este recompensat şi nu esti altfel, pentru că eşti sancţionat. Un exemplu: fii blând cu surioara ta şi mama te iubeşte. Ai ţipat la ea, ţi-ai luat la revedere de la porţia de ciocolată (suficientă ca şi ameninţare). Ai luat notă mare aşa că mami cu tati te iubesc, deoarece eşti un băiat deştept şi silitor. Ai venit cu notă mică te-ai lins pe bot o saptămână de dat pe role, pentru că eşti un leneş.

A ne descoperi aceste parti din sine reprimate, negate şi sancţionate, dar şi pe cele recompensate şi apreciate merită eforturile noastre. În acest fel, cred eu că mintea începe să funcţioneze ceva mai coerent, iar tu devii o fiinţă ceva mai armonioasă, ceea ce face ca ceva mai multă energie să devină disponibilă, deoarece nu mai este consumată inutil prin cenzurarea unor părţi din sine. În alte cuvinte, oferim atenţie şi ne îngrijim de tot mai multe personaje de pe scena teatrului. Ce este actorul fără spectator? Personajele noastre au nevoie de audienţă. Cu puţină regie (cu un eu conştient) şi audienţă putem face spectacole plăcute, adică ne putem face viaţa mai frumoasă. Când te simţi fără chef, dă-ţi voie să fii fără chef, fără să te judeci aspru ca fiind leneş şi că arzi gazul de pomană. Sau, descoperi că poţi fi ipocrit, permite-ţi manifestarea ipocriziei fără să te mai culpabilizezi. Tu ştii bine că nu eşti doar aşa. E doar o particică din sinele tău, un sine ipocrit în aceste momente. Mi se pare absurd să îţi consumi energia pretinzând că eşti un om cinstit tot timpul, când vezi bine (şi-ţi mai spun şi alţii şi de mai multe ori) că poti fi un ipocrit. Iar ipocrizia, dar intrăm într-o altă discuţie, e o calitate ce oferă un avantaj evoluţionist. Nu crezi? Dar ce zici de oportunism? Cred că într-o anume măsură variabilă cu toţii dispunem de aceste aspecte, altfel n-am fi supravieţuit până în acest moment.

Aşadar, suntem mai multe euri care apar şi dispar asemenea valurilor. Pe unele conştiinţa le surprinde şi te întrebi „Oare ce-mi veni să ma comport aşa?”, iar pe altele nu, dar cineva apropiat te poate întreba „ce-ţi veni sa faci asta?”. Desigur, vei inventa nişte motive. De fapt, „povestitorul” aflat în emisfera stângă va inventa o explicaţie după cum arată cercetările lui Michael Gazzaniga.

[suffusion-the-author]

[suffusion-the-author display='description']

[suffusion-the-author] a scris [suffusion-the-author display='posts'] articole: [suffusion-the-author display='posts-url']

[suffusion-the-author display='url']

Sorry, the comment form is closed at this time.